La sfârşitul anului trecut, puţini comentatori şi recenzenţi din presa culturală şi din cotidiane au găsit de cuviinţă să semnaleze şi să scrie despre excepţionalul album „Călătoriile mele. Teatru”, de Andrei Şerban, publicat în ediţie bilingvă – română şi engleză – de Institutul Cultural Român, împreună cu „Călătoriile mele. Operă”. [...] Citește în continuare
Când te apuci să montezi un spectacol după un text de Ion Creangă, îţi asumi din start câteva riscuri şi, pe de altă parte, mizezi, cu siguranţă, pe nişte avantaje intrinseci... [...] Citește în continuare
Un gest primejdios, pe care mi-l asum săptămâna aceasta. Să fac un portret al lui Adrian Pintea actorul. Să pun în lumină ceva ce stă dintotdeauna în lumină, să vorbesc despre o identitate care se vorbeşte pe sine, să scriu despre un artist care s-a scris şi s-a jucat fără rest. Aşa că nu voi [...] Citește în continuare
Un neînţeles, un neiubit şi o necelebră se întâlnesc pe un pod de cale ferată. Din întâmplare. Toţi aşteaptă următorul tren. Toţi vor să-şi încheie socotelile cu viaţa. Toţi sunt nefericiţi, se simt nedreptăţiţi, oropsiţi de soartă şi ocoliţi de noroc. [...] Citește în continuare
Ce înseamnă performance-ul în arta contemporană ştim, dar nu putem da o definiţie. Înseamnă cam orice, cu precizarea că are nevoie de o justificare pe scenă sau în oricare alt spaţiu se petrece. Ştim că ajunge departe, că arta se reinventează de când s-a născut, e în necontenită căutare de conţinut, forme şi efecte. [...] Citește în continuare
Aşa credea Beckett, ascet fără voie în pustiul lumii, pe la jumătatea unui secol absurd, mutilat, plin de vorbe care nu spun nimic, fiind doar nişte „pete inutile de tăcere şi nimic"... [...] Citește în continuare
S-a stins un actor din categoria irepetabililor. A plecat brusc, discret, după zeci de roluri pe scenă şi pe peliculă. Unul dintre actorii incontestabili, care s-a impus uşor, de la sine, prin succesul de public şi succesul de critică. Un artist care n-a aprins dispute de nici un fel, n-a stârnit controverse, n-a şocat, n-a [...] Citește în continuare
O seară din mijlocul săptămânii, mai exact miercuri. Ora 19:30, Lăptăria lui Enache. Merg cu o prietenă la spectacolul “Hell”, de Lolita Pille, în regia lui Chris Simion, producţie mai veche a Companiei Daya, care începe la 20:00. De-abia găsim două bilete, pentru că nu avem rezervare. Dar avem noroc, că un grup renunţă exact [...] Citește în continuare
Poate cel mai important teatru pentru copii din România, Teatrul „Ion Creangă”, a rămas fără sediu. Media, mult prea ocupată cu scandalul politic necontenit şi cu criza care, vorba poetului, „calcă totul în picioare”, s-a limitat la a da o ştire şi atât. [...] Citește în continuare
Introducere… O seară dintr-o joi, la sfârşit de septembrie. Ajung la clubul La Scena, pe Calea Călăraşi, şi mă opresc în grădina unei case vechi, somptuoase, care îşi etalează aproape cu trufie patina timpului, mândră de epoca în care a strălucit, dar şi de vremurile care au lăsat-o cu urmele unei suferinţe nobile. Terasa e [...] Citește în continuare
Într-un articol publicat în cotidianul britanic The Guardian pe 8 septambrie, tânărul critic de artă Mark Fisher propune un top cât se poate de provocator: cele mai spectaculoase teatre din arhipelagul britanic din punct de vedere al peisajului care la înconjoară şi le configurează. Cu alte cuvinte, al spaţiului artistic asupra căruia mama natură îşi [...] Citește în continuare
Pare-se că nu numai fondurile mai anemice şi ameninţarea unor noi taxe le fac viaţa amară slujitorilor Thaliei din capitala de pe Tamisa. La sfârşit de mai, actorii din teatre londoneze de renume se pregătesc sa lanseze o campanie în vedere obţinerii unor condiţii de muncă „mai bune şi mai sănătoase”, informează The Stage, publicaţie [...] Citește în continuare
Piaţa cărţii de teatru este, cum ştim cu toţii, sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire din România. Există o singură editură de profil, Unitext, care tipăreşte, într-un an, volume într-un număr mai mic decât degetele de la o mână. Există, de asemenea, Cartea Românească, ce publică foarte puţine cărţi ale contemporanilor de pe plaiuri mioritice, fie [...] Citește în continuare
Cât costă dreptul de a vorbi în şoaptă? Noi, ca nişte est-europeni obosiţi ce suntem, ştim foarte bine. La fel de bine ştiu sau au ştiut nenumăraţi alţi trăitori ai secolului abia încheiat. [...] Citește în continuare
