Victor Ioan Frunză pune în scenă piesa subintitulată „pseudo-Moliere”, la Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc, într-o cheie în care alege să meargă mai degrabă pe latura comică a textului... [...] Citește în continuare
În „Ultima zi a tinereţii”, Kordonsky operează în permanenţă cu două planuri – două maluri – pe care le face să se întâlnească în mijlocul pârâului care străbate scena... [...] Citește în continuare
Piesa lui Neil Simon, „Biloxi Blues”, este unul dintre textele îndrăgite pe scenele româneşti, în primul rând pentru că oferă partituri generoase pentru actori. [...] Citește în continuare
A revenit în ultima perioadă pe tapet subiectul salariilor artiştilor. Teatrul devine subiect de primă pagină sau de breaking news (care, oricum, nu mai sunt de multă vreme news) fie când moare vreun actor sau un regizor important, fie când Stela Popescu apare în ţinuta ei de veşnică divă şi combate împotriva sistemului. În rest, [...] Citește în continuare
Robert Woodruff mizează pe o mare disponibilitate de a experimenta şi de „a fi împreună pe scenă“ pe care o au actorii de la Teatrul Maghiar şi, de asemenea, pe o combinaţie interesantă între teatru şi film, pe care o exploatează din plin. [...] Citește în continuare
Un caz interesant este cel al montării mult aşteptate, „Însemnările unui necunoscut“, după F.M. Dostoievski, în regia lui Alexandru Darie, de la Sala Toma Caragiu. [...] Citește în continuare
Într-un interviu acordat revistei noastre, Mircea Rusu face o afirmaţie destul de dură la adresa situaţiei în care se află regia în România. „Regia românească este într-un mare impas. Regia românească cuprinde maximum zece regizori în ochii cărora să te poţi uita şi să zici, «dom’le, eu după ochii ăştia mă duc până în pânzele [...] Citește în continuare
Regia românească cuprinde maximum zece regizori în ochii cărora să te poţi uita şi să zici, „dom’le, eu după ochii ăştia mă duc până în pânzele albe”. Pentru că regizorii sunt şovăielnici, aparţin unor momente, nu au o continuitate a demersului lor... [...] Citește în continuare
Într-un Bucureşti în care spaţiile de joc sunt, evident, insuficiente, apariţia unui nou teatru independent nu poate fi decât îmbucurătoare. Deschis pe 9 decembrie, cu un eveniment întins pe o săptămână întreagă şi numit „Săptămâna În Culise”, Teatrul „În Culise”, aflat undeva, într-o vilă de pe strada Ştefan Mihăileanu, la numărul 53, îşi propune să [...] Citește în continuare
O poveste în două personaje, simplă doar în structura de suprafaţă, „Omul hazardului” este o suită de monologuri, care-şi propun să se transforme în dialog. [...] Citește în continuare
În 1972, odată cu publicarea studiului său “Violenţa şi sacrul”, ce avea să devină foarte influent, René Girard a adăugat listei cu elementele care delimitează sfera tragicului încă un termen: violenţa. “Tragedia este echilibrul unei balanţe care nu e cea a justiţiei, ci a violenţei.” Cunoscutul antropolog afirmă că, din perspectivă antropologică, tragedia este mimarea [...] Citește în continuare
Seria iniţiată de Teatrul Odeon în parteneriat cu Fundaţia Orient Expres şi intitulată „Bucureşti strict secret” îşi propune să umple un spaţiu din păcate prea puţin exploatat până acum. [...] Citește în continuare
Nici o noutate că, în România, oamenii devin vedete mai ales când mor. Neglijaţi şi ignoraţi de presă şi de autorităţi ani întregi, cu greu li se face loc pentru câte-o ştiruţă printre nenumăratele vedete din mass-media sau din lumea politică. Au şansa să ajungă pe prima pagină a ziarelor sau în emisiuni la ore [...] Citește în continuare
În ultimii ani, spectacole precum „Vizita bătrânei doamne”, cea mai recentă premieră de la Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, au intrat prea puţin în calculul regizorilor, chiar şi din motive obiective – criza şi ale ei consecinţe –, fiind vorba despre o montare de mare amploare, cu decoruri grandioase şi distribuţie numeroasă. Dar, [...] Citește în continuare
