Pentru că 2012 va fi „anul Caragiale” a existat o preocupare mai susţinută pentru textele lui în ultima perioadă. În acest context se încadrează şi noul spectacol al Teatrului de Comedie din Bucureşti, „O scrisoare pierdută”. [...] Citește în continuare
Ideea ar fi ca publicul să evolueze în aşa fel încât să-şi construiască nişte anticorpi faţă de kitsch, faţă de subcultură, faţă de aceste forme de spălare pe creier care sunt telenovelele sau alte forme de imbecilizare în masă... [...] Citește în continuare
De pe 10 până pe 17 iunie, se desfăşoară în centrul vechi al Bucureştiului, Festivalul Comediei Româneşti – festCO, ediţia a IX-a... [...] Citește în continuare
Câştigătoare a unui proiect-concurs iniţiat de Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, Diana Dragoş, absolventă anul trecut a unui masterat în regia de teatru, la Cluj, propune o viziune deloc previzibilă şi bine argumentată asupra piesei lui Caragiale. [...] Citește în continuare
Pe ideea mioritic-autohtonă „cu cât o amâni mai mult, cu atât treaba iese mai bine”, săptămâna trecută a avut loc evaluarea directorilor de teatre din Bucureşti. Cu o mică amânare de… zece luni. Mai exact, din luna septembrie a anului trecut când le expiraseră mandatele. Aşadar, teatrele subvenţionate de primărie sunt conduse de zece luni [...] Citește în continuare
Mi se pare că în România, acum, e mai mult o gălăgie a vocilor, de genul „Noi suntem mai tari! Ba nu, ce facem noi e mai bine, noi ştim cel mai bine...” Un soi de război al adevărurilor absolute în care eu nu cred... [...] Citește în continuare
Piaţa Mare cu umbre şi lumini proiectate pe zidurile primăriei, acrobaţii spectaculoase şi ploi colorate de meteoriţi, poveşti create la zeci de metri în aer, un adânc de mare mutat pe cerul nopţilor la Sibiu... [...] Citește în continuare
Se împlinesc anul ăsta 100 de ani de când Cioran s-a născut la Răşinari. 100 de ani în care a străbătut un drum doar „dus”, niciodată „întors”, din satul de lângă Sibiu spre oraşul acesta pe care l-a iubit „mai mult decât pe oricare altul pe pământ”... [...] Citește în continuare
Dacă punem cap la cap câteva lucruri, tot nu iese… Cum ar fi faptul că se întâmplă de 18 ani. Că se întâmplă la Sibiu. Că e internaţional şi că vin oameni de peste mări şi ţări. Că sunt focuri de artificii şi că umblă pe stradă ciudaţi pe picioroange. Că unde te întorci e [...] Citește în continuare
Dacă există un loc în care trebuie să fii la acest sfârşit de primăvară şi început de vară, până pe 5 iunie, când festivalul se va încheia, atunci, cu siguranţă, acela este Sibiul... [...] Citește în continuare
O montare surprinzătoare prezentată în cadrul Galei este „Jocuri în curtea din spate”, în regia lui Bobi Pricop. Surprinzătoare prin calitatea sau mai bine zis maturitatea regiei şi a interpretării. [...] Citește în continuare
Textele lui Eric Emmanuel Schmitt sunt din ce în ce mai îndrăgite în teatrul autohton. În momentul de faţă trei piese de-ale lui se joacă pe trei scene numai în Bucureşti... [...] Citește în continuare
Cel mai recent dintre spectacolele produse de compania „Meno Fortas”, „Idiotul” lui Eimuntas Nekrosius a deschis cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. O montare care durează cinci ore, o „rescriere” a textului lui Dostoievski într-o cheie stranie, ce recompune lumea prinţului Mîşkin dinspre interior spre exterior, într-o pădure de [...] Citește în continuare
Cred că dacă artiştii n-ar fi nevoiţi să se zbată, să alerge haotic pentru supravieţuire, să accepte compromisuri, vorba lui Rostanev: „Ce nu face omul pentru copiii lui, umblă şi în mâini...”, teatrul românesc ar avea mai puţin de suferit... [...] Citește în continuare
