Studii

Când Gianina Cărbunariu a scris şi a pus în scenă, pe la sfârşitul lui 2003, „Stop the Tempo”, în România lucrurile începeau să se mişte într-o altă direcţie. Traumele comunismului, începuseră să se estompeze şi mirajul capitalismului să le ia locul. O întreagă generaţie, prea puţin familiară cu realităţile dinainte de Revoluţie, s-a trezit aruncată [...] Citește în continuare

Studii

Chiar dacă afirmaţia lui W. Kaufmann, conform căreia „În nici o limbă nu există un cuvânt pentru „tragic”, exceptând măsura în care cuvântul grecesc, inventat către sfârşitul secolului al VI-lea la Atena, a fost preluat şi adaptat” nu reprezintă neapărat un argument pentru teza că experienţa tragică începe şi se sfârşeşte în Grecia antică, ea [...] Citește în continuare

Studii

În studiul său „Metateatru: O nouă perspectivă asupra formei dramatice”, Lionel Abel concluziona că Occidentul nu a mai produs tragedii pentru că personajele teatrului său au „conştiinţă de sine”, iar metateatrul a luat locul nevoii de tragic a Antichităţii. „După cum ştie oricine, nu a existat nici o tragedie creştină, vorbind în sens strict, pentru [...] Citește în continuare

Studii

Dilema tragediei moderne, consideră George Steiner, este că „atât creştinismul, cât şi marxismul au filosofii antitragice”. Şi, până la un punct, teoria lui nici nu poate fi contrazisă. Evident că, acolo unde acţionează o concepţie materialistă despre viaţă, cum e cazul marxismului, care promite Raiul pe pământ, tragicul nu-şi găseşte locul. „Destinul lui Lear nu [...] Citește în continuare

George Banu, Studii

Am sosit la Paris pe 31 decembrie 1973, după ce epoca orientalizantă a hipioţilor apusese, într-un moment în care interesul pentru culturile celuilalt nu însemna idealizarea acestora, transformarea lor în culturi paradiziace şi fantasme utopice. Iată perioada în care am început să citesc scrieri de teatru şi de filosofie chineze şi japoneze. Printr-un fericit hazard, [...] Citește în continuare

Studii

În 1897, când îi este reprezentată pentru prima dată melodrama „Ucenicul diavolului”, irlandezul George Bernard Shaw lupta deja de mai bine de 20 de ani împotriva mentalităţii şi a tabuurilor impuse de societatea victoriană. Textele sale urmăresc construirea unei societăţi a „omului nou”, creat „în laborator” din gândire şi din voinţă, acea voinţă schopenhaueriană, care, [...] Citește în continuare

Studii

S-a vorbit mult despre intruziunea realităţii în artă, afirmându-se că ar fi distrus încet şi sigur tragicul. „Spovedanie la Tanacu” este una dintre creaţiile de pe scena românească ale regizorului Andrei Şerban, care porneşte de la cele două romane jurnalistice publicate de Tatiana Niculescu Bran, „Spovedanie la Tanacu” şi „Cartea judecătorilor”, în anii ce au [...] Citește în continuare

Studii

“O cârciumă cu firma Trandafirul şi Coroana în nord-estul Londrei, cartier sărăcăcios. Este sfârşitul unei zile de toamnă. – Scena se petrece la bar.” Sunt primele indicaţii ale autorului. În acest cadru fix se va desfăşura întrg spectacolul. În scenă intră, pe rând, cele şapte personaje – al optulea se află deja la bar: este [...] Citește în continuare

Studii

Jerzy Stuhr, unul dintre cei mai populari oameni de teatru şi film din Polonia, a montat anul trecut în Italia “Emigranţii” (II) lui Mrożek. Premiera a avut loc pe 23 octombrie 2009, la 33 de ani de la spectacolul semnat de Andrzej Wajda la Teatrul Vechi din Cracovia. O spun doar spre aducere aminte. Aşa [...] Citește în continuare

Studii

“O cameră cu tavanul scund şi cu pereţii murdari, cenuşii, plini de igrasie.” – un spaţiu închis care-şi înscrie două existenţe al căror termen comun este dezrădăcinarea. AA-intelectualul ratat şi XX-muncitorul obsedat de bani sunt două naturi divergente care ajung, deloc paradoxal, la un moment de convergenţă. Dramă morală şi psihologică, dar nu mai puţin [...] Citește în continuare

Studii

Am citit şi am recitit filmele lui Andrei Tarkovski în diferitele perioade ale vieţii mele profesionale şi, mult mai târziu, ale călătoriei mele către Dumnezeu. Ciudat mi s-a părut întotdeauna faptul că fiecare lectură mă modifică: mă înţelegeam mereu altfel în faţa aceluiaşi obiect, aşa cum mă regăsesc de fiecare dată alta în faţa oglinzii [...] Citește în continuare