Pentru Frédéric Maurin, profesorul meu de „Wilson” „Pentru mine, multe lucruri au o legătură strânsă cu umbrele. Mai întâi, umbrele amintesc de moarte (nu obişnuim oare să vorbim despre «regatul umbrelor»?) Apoi, există un raport direct între umbre şi fotografie. „Fotografie” înseamnă în greacă „scriere cu ajutorul luminii”. Umbra este, aşadar, o fotografie primitivă… Ar [...] Citește în continuare
Numărul 30
Nu cred că talentul unui om se pierde sau se toceşte. Poţi să îmbătrâneşti, să nu mai vezi, să nu mai auzi bine. Însă, în cazul marilor artişti, dacă sufletul e adevărat şi încă este acolo, oamenii respectivi rămân vii până în ultima secundă. [...] Citește în continuare
Cu inventivitatea care-l caracterizează, Horaţiu Mălăele îşi costruieşte demersul comic pe structura familiară nouă din întâlnirile (pe care se presupune a le fi avut de-a lungul vieţii) cu Stan Laurel şi Oliver Hardy. [...] Citește în continuare
Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu din acest an a oferit două ipostaze Faust situate la poli opuşi. La prima vedere, singurul lucru care le apropie este textul şi povestea lui Goethe... [...] Citește în continuare
Câştigător al Premiului Europa pentru teatru, omul care face furori la Avignon, creator al unui teatru „personal” ce ar consta în „a-ţi aduce propria realitate pe scenă” – Pippo Delbono a făcut asta şi în Sala Studio a Teatrului „Radu Stanca”. [...] Citește în continuare
În luna mai a anului 2006, la Teatrul de Comedie din Bucureşti, a intrat în repetiţie piesa „Vecinii noştri de pat” („Mai jos de Figueras”) a dramaturgului Valentin Nicolau, în regia lui Alexandru Tocilescu, avându-i în rolurile principale pe George Mihăiţă şi George Ivaşcu. În luna noiembrie a aceluiaşi an, repetiţiile au fost suspendate sine [...] Citește în continuare
Sub presiunea evenimentelor curente (premiere, festivaluri, gale…), profesioniştilor teatrului de la noi nu le mai rămâne timp pentru reflecţii teoretice. Criticii, şi aşa destul de puţini, scriu de cele mai multe ori articole despre spectacole, cu eventuale priviri rapide asupra câte unui „an teatral”, eventual cu comparaţii între ultimele stagiuni. [...] Citește în continuare
Neîndoios că nesuferita caniculă care topeşte spaţiul vostru carpato-danubiano-pontic nu-mi prieşte deloc. Pe tărâmul în care sălăşluiesc pe vecie, nici urmă de aşa ceva. Aşa că, trezindu-mă eu, după amar de veacuri, în lumea muritorilor şi într-un asemenea cuptor, chiar că mă tuflesc. [...] Citește în continuare
Haricleea Nicolau Rădescu Tema spectacolului lui Korsunovas este adevărul – strigat tare şi răspicat, oglindit la propriu prin elementele scenografice unice – cabinele de machiaj ale actorilor – unde ochiul regizorului şi, implicit, al spectatorului descoperă actorul care îmbracă haina personajului. Culisele demascate ale teatrului nu mai ţin de modern, (ele fiind oferite publicului de [...] Citește în continuare
Ce urâtă culoare cu aceşti munţi albi, plutitori. Nu există făgăduială. El e prea aproape… şi voi amândoi sunteţi prea departe… Îmi pun rochia lungă, şi, fără milă, las zilele să mă părăsească. Mie frigul, mie născocirile ample, mie vina. Îi răsplătesc trădarea, asurzind cetatea. Amîndoi… S-au dus. S-au dus. Mă pierd întru noapte, dar [...] Citește în continuare
