George Banu, Studii

Am sosit la Paris pe 31 decembrie 1973, după ce epoca orientalizantă a hipioţilor apusese, într-un moment în care interesul pentru culturile celuilalt nu însemna idealizarea acestora, transformarea lor în culturi paradiziace şi fantasme utopice. Iată perioada în care am început să citesc scrieri de teatru şi de filosofie chineze şi japoneze. Printr-un fericit hazard, [...] Citește în continuare

Portret

Ai senzaţia că îşi caută cuvintele atunci când vorbeşte. Valentin Uritescu nu se exprimă fluent şi graţios. Efortul de a găsi rostul cel adevărat al spusei sale e vizibil pentru interlocutor. Celor înduhovniciţi li se întâmplă asemenea. Pentru că gândul lor are stavilă închiderea buzelor care păstrează tăcerea cea de aur. Aş!, ar zice regăţeanul, [...] Citește în continuare

Critica criticii

Despre atât de mediatizatul Festival Internaţional de Teatru de la Sibiu, care sfidează criza, strâmbăturile din nas, invidiile şi niscaiva obiceiuri mioritice, o piatră de moară atârnată de gâtul neamului, n-am ce să mai povestesc săptămâna aiasta. Cu gândul la valurile alea care se izbesc de mal cuminţele, prea cuminţele, sau de stânci, furioase, prea [...] Citește în continuare

Poezia de luni

cum foarte mulţi ani a scris o nuvelă în care e vorba de o fată cu mişcări liniştite – el o însoţea noaptea spre casă pe bulevardul foarte larg, atâta de larg încât, în plin oraş, se vedeau stelele deasupra – (se răsturnau stelele – el îi spunea – iată, aldebaran. şi dacă ea-l întreba [...] Citește în continuare