Unii spun că ar fi prea cinic. Alţii cum că e prea crud. Actorii se plâng că sunt prea multe imagini şi prea puţină grijă pentru interpreţi. Cei mai mulţi contestă coerenţa şi lipsa unui fir narativ pe care să-l poţi urmări. Eu zic că e cel mai frumos exerciţiu de imaginaţie. „Călătoriile lui Gulliver” [...] Citește în continuare
Reţeta bunicii de tocăniţă: se căleşte o ceapă mare. Se adaugă trei morcovi, doi cartofi, o mână de ciuperci, un ardei gras roşu, unul verde, doi gogoşari, trei roşii, două mâini de fasole verde, câteva bucheţele de conopidă, jumătate de varză rasă, bulion, sos tomat, sare, piper şi cubuleţe de carne – porc, vită, pui, [...] Citește în continuare
Ne adorăm copiii ca pe lumina ochilor, facem sacrificii de dragul lor şi muncim din zi şi până-n noapte să agonisim. Visăm la o familie frumoasă şi la un cămin fericit, oricât ar fi de mic. Aparţinem unei naţii în numele căreia ne sacrificăm cu onoare. Iubim, trăim, suntem mai devreme sau mai târziu prădaţi [...] Citește în continuare
Într-o mică vale uitată din Polonia curge un pârâu. Printre copacii pădurii, Vitek şi Alina se iubesc, îşi fac jurăminte, se joacă serios de-a Romeo şi Julieta, sunt copii frumoşi care au încă voie să greşească. O mamă îşi creşte băiatul cu dragoste sufocantă şi îi dictează viitorul. Vitek o ascultă conştiincios, din respect pentru [...] Citește în continuare
Hedda, fiica generalului Gabler, a plecat în viaţă cu o mică moştenire: pistoalele şi mândria. Într-o lume dominată de bărbaţi, în care femeia nu poate fi altceva decât obiect estetic, o tânără puternică trage focuri de armă şi se plictiseşte. Soţul e un popândău simpatic, ataşat încă de fustele mătuşilor; o caricatură de profesor universitar. [...] Citește în continuare
Ce ştiţi despre Maribor? Eu una, până acum o săptămână, nu aveam nici cea mai vagă idee. Când am spus că plec acolo, tata a fost singurul din familie care a reacţionat: „Au o echipă de fotbal bună. A mâncat Steaua bătaie cu 2-0 la ei”. Orăşelul ăsta cu rezonanţă de marcă de tutun e [...] Citește în continuare
Nevoia de poveste se resimte mai acut decât oricând. Spectatorul a obosit şi digeră mai greu experimentele, privirea e saturată de imagini, auzul de stridenţe şi toate simţurile, în general, îi sunt amorţite... [...] Citește în continuare
Cred în teatrul de vedete. În numele de pe afiş, în actorul, regizorul şi autorul care pot gira pentru calitatea spectacolului. Urăsc, în schimb, literele de-o şchioapă, culorile stridente şi pozele prost photoshopate; stâlpii ticsiţi de hârtii zdrenţăroase care anunţă laolaltă concertele de la Sala Palatului şi spectacolele de la Palatul Copiilor. Teatrele de stat [...] Citește în continuare
Fac un pariu: orice cronică, articol sau comentariu despre „Scrisoarea” în regia lui Horaţiu Mălăele va conţine cuvinte precum: îmbuibat, decrepit, dezumanizat, grotesc şi lălâu. Acordate la diverse genuri şi persoane. Să exemplific: „o lume de îmbuibaţi”, „spaţiu decrepit”, „personaje dezumanizate, lălâi şi groteşti”. Eu mă încăpăţânez să cred că am imaginaţie şi mă voi [...] Citește în continuare
Vorbeam despre subtext. Sensul stanislavskian al termenului este reconfigurat. Pentru David Esrig nu e important doar ceea ce nu se spune. Nu doar cuvintele din umbră, ci tot ce înseamnă percepţie – sunete, imagini, mirosuri, întreg universul interior al personajului. Filmul interior este specific psihicului uman. Fiecare dintre noi, în orice moment al stării conştiente, [...] Citește în continuare
Cuvântul. Textul. Acţiunea. Pragurile. Parcursul scenic. Spectacolul deja e „antamat” ar spune David Esrig care porneşte în căutarea unui teatru existenţial cu fiecare nouă lectură a unui text. Punctul de plecare atunci când vorbim despre metoda de lucru a lui David Esrig este decodarea textului. Etapa lecturilor nu este doar o trecere în revistă sumară, [...] Citește în continuare
Îmi e dor. De vocea lui Iordache şi râsul lui Dinică. Poate pentru că e toamnă sau poate pentru că plouă. Joi seara, la miezul nopţii, când am citit pe ecranul monitorului data de 14 septembrie am zâmbit amar, mi-am retras mâna de pe mouse şi am închis ochii. Afară lătra un câine. S-au împlinit [...] Citește în continuare
Câţi oameni încap într-o cabină telefonică londoneză? În centrul Bucureştiului, în Londophone au încăput 3 tineri actori, 2 muzicieni talentaţi, 1 regizor inimos, 1 scenografă inventivă şi 23 de spectatori curioşi... [...] Citește în continuare
Când spui festival te gândeşti la Cannes, Veneţia, Edinburgh, Avignon. Poate „Anonimul” la Sfântul Gheorghe, poate „Shakespeare” la Craiova. FITS, FNT, TIFF. Dar la Piteşti… ce găseşti când vine vorba de festivaluri? Nu vorbim despre lalelele devenite simbol local, nu discutăm despre festivalul itinerant al berii, plimbat de la sat la oraş prin toată ţara, [...] Citește în continuare
