Cronica

Când spectacolul e corect, e corect. Hazul-haz, poanta-poantă, drama-dramă, isteria-isterie şi cioaca-cioacă. Cu de toate – ca la o pomană oltenească. Cu nume mari pe afiş, cu decoruri şi muzici frumoase, cu câteva roluri minunate, alte câteva mai neizbutite, gaguri pe ici pe colo, în punctele eseţiale, ritm susţinut, poante groase presărate cu moderaţie, umor [...] Citește în continuare

Portret

„Mână birjar” şi du-mă „În Arhanghel”, „Vara”, pe „Note de primăvară”, într-un „Car cu flori”, pentru că „Mi-e dor de ea”. Şi „Dorul călător”, face ca „Reîntoarcerea”, precum „Albatrosul ucis”,  să răscolească în „Calvarul unei inime pribegi”.          „Ce-ar fi” fost dacă „Sara pe deal”, „Când eram mai tânăr”, iar tu, „De-abia plecaseşi”, „Mărie, Mărie”,  „La [...] Citește în continuare

Studii

Un debut sec al demersului meu de a demonstra inadecvarea utilizării termenului de “feerie” atunci când discutăm despre “Cymbeline”, “Poveste de iarnă” şi mai ales “Furtuna”, ar consta în enunţarea definiţei termenului “feerie”, dată de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Şi pentru a păstra rigoarea şi pentru a iniţia un parcurs coorent, îmi voi permite [...] Citește în continuare

Cronica

„Cu ce ai vrea să începi?/ O povestire./ Bine, ce povestire ai?/ Din Lilieci, de Sorescu.” Dialogul se repetă cu majoritatea aspiranţilor la examenul de admitere la actorie. Ba „Cercul”, ba „Rânduieli”, ba „Dumneata”, găseşte elevul bacalaureat ceva care să creadă el că i se potriveşte. Are şi de unde. Mai greu e să fie [...] Citește în continuare

Opinii

Eu am curiozităţi. Puerile sau serioase, în funcţie de anotimp. Şi nedumeriri am. Mă şi mir din când în când. Cel mai des mă revolt. Undeva între întrebare şi indignare stă dilema mea de azi: pentru cine facem teatru? Cine sunt cei care umplu sălile? De ce? În fond, ne cunoştem publicul? Orice manager sau [...] Citește în continuare