Andrei Huţuleac are doar 21 de ani, e un actor încă necunoscut, fericitul posesor al unei cantităţi considerabile de talent şi al unui umor special, marcă înregistrată... [...] Citește în continuare
Nu fac politică. Sunt antitalent şi din principiu nu îmi dau cu părerea despre subiecte la care nu mă pricep. Astăzi, în schimb, îi sunt recunoscătoare lui (…)escu. Îmi demonstrează live, zi de zi, ce înseamnă pentametru antic şi mai ales ce efect produce. Ştiam doar în teorie despre efectele cathartice ale versurilor lui Eschil, [...] Citește în continuare
În virtutea gradelor în plus şi a spectacolelor în minus, din plictis estival şi prea-plin politic, în aerul sufocant al saunei cu proporţii de metropolă, visez la bucuria ninsorii şi a vântului care suflă cu putere la Teatrul Bulandra –„Îngropaţi-mă pe după plintă”. „Secătură, sinistră, scârbavnică şi blestemată! Paduche ce eşti! Te calc în picioare! [...] Citește în continuare
„Ce înseamnă pentru voi teatrul românesc?”; prima întrebare la primul seminar de Istoria teatrului românesc din primul an de facultate. Şi atunci, ca şi acum, răspunsul meu vine mai degrabă din suflet decât din experienţă, studiu sau raţiune. Patetic şi nostalgic, poate ilar şi anacronic, dar ce contează? E sincer. [...] Citește în continuare
Andrei Şerban a ales pentru noua punere în scenă de la Teatrul Bulandra latura profund sumbră, în care puterea lasă prea puţin loc iubirii... [...] Citește în continuare
Nici hazul de necaz nu mai e ce a fost; greu îşi mai face efectul. Nu mai e loc de ironie şi subtilităţi când râsul tembel al mitocanului la bancul prost răsună acum la Capşa... [...] Citește în continuare
Când spectacolul e corect, e corect. Hazul-haz, poanta-poantă, drama-dramă, isteria-isterie şi cioaca-cioacă. Cu de toate – ca la o pomană oltenească. Cu nume mari pe afiş, cu decoruri şi muzici frumoase, cu câteva roluri minunate, alte câteva mai neizbutite, gaguri pe ici pe colo, în punctele eseţiale, ritm susţinut, poante groase presărate cu moderaţie, umor [...] Citește în continuare
„Mână birjar” şi du-mă „În Arhanghel”, „Vara”, pe „Note de primăvară”, într-un „Car cu flori”, pentru că „Mi-e dor de ea”. Şi „Dorul călător”, face ca „Reîntoarcerea”, precum „Albatrosul ucis”, să răscolească în „Calvarul unei inime pribegi”. „Ce-ar fi” fost dacă „Sara pe deal”, „Când eram mai tânăr”, iar tu, „De-abia plecaseşi”, „Mărie, Mărie”, „La [...] Citește în continuare
Bucuria acestor zile de teatru studenţesc a însemnat pentru mine confirmarea că atâta timp cât există drag de profesie şi respect real, dincolo de orgolii şi manifestări narcisiste se poate face teatru de calitate. [...] Citește în continuare
Ambiţia e o calitate. Una cu atât mai valoroasă pentru un tânăr absolvent al unui masterat de teatru. În cei trei ani de studiu ai ciclului de licenţă ţi se spune că acum e momentul să greşeşti; să încerci, să fii creativ şi să ai curaj. După această primă etapă ar fi de aşteptat ca [...] Citește în continuare
Un debut sec al demersului meu de a demonstra inadecvarea utilizării termenului de “feerie” atunci când discutăm despre “Cymbeline”, “Poveste de iarnă” şi mai ales “Furtuna”, ar consta în enunţarea definiţei termenului “feerie”, dată de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Şi pentru a păstra rigoarea şi pentru a iniţia un parcurs coorent, îmi voi permite [...] Citește în continuare
„Cu ce ai vrea să începi?/ O povestire./ Bine, ce povestire ai?/ Din Lilieci, de Sorescu.” Dialogul se repetă cu majoritatea aspiranţilor la examenul de admitere la actorie. Ba „Cercul”, ba „Rânduieli”, ba „Dumneata”, găseşte elevul bacalaureat ceva care să creadă el că i se potriveşte. Are şi de unde. Mai greu e să fie [...] Citește în continuare
Eu am curiozităţi. Puerile sau serioase, în funcţie de anotimp. Şi nedumeriri am. Mă şi mir din când în când. Cel mai des mă revolt. Undeva între întrebare şi indignare stă dilema mea de azi: pentru cine facem teatru? Cine sunt cei care umplu sălile? De ce? În fond, ne cunoştem publicul? Orice manager sau [...] Citește în continuare
În fond, de ce e, domnule, Caragiale aşa de mare? Eu m-am cam săturat de genialitatea asta a lui. De o sută de ani ne tot învârtim în jurul cozii şi dăm din colţ în colţ să îl ridicăm în slăvi. Eu zic că e doar o gogoaşă umflată... [...] Citește în continuare
