„Capra cu trei iezi” a fost scos dintre copertele unei cărţi al cărei farmec rămâne azi din ce în ce mai ascuns şi montat în rama unui „experiment gastronomic”, un experiment scos la rampă săptămâna trecută... [...] Citește în continuare
Într-un spaţiu intim, dominat de un albastru nocturn, un albastru de vis, presărat naiv cu stele numai bune să le dea întâmplărilor un aer de binevenită irealitate, scoţându-le în afara timpului cronologic... [...] Citește în continuare
Greu de crezut, pentru oricine ştie câte ceva despre cum se face teatru în Marea Britanie şi ce înseamnă arta Thaliei pentru viaţa ei artistică, ameţitor de diversă şi de bogată, paradis pentru cunoscători şi amatori. Însă cotidianul britanic „The Telegraph” a anunţat săptămâna trecută că în ultimii doi ani numărul spectatorilor britanici a scăzut [...] Citește în continuare
Ce nu-mi place mie la spectatorul român este că e mult prea „drăguţ”. Aplaudă şi când nu-i place, el aplaudă „efortul”. Nu e normal să reacţioneze cu o atitudine de genul „lasă, au muncit şi ei”... [...] Citește în continuare
Despre lipsa de legături, despre lipsa de comunicare reală şi despre alte lipsuri vorbeşte convingător spectacolul „Grădinile groazei”, montat recent la Teatrul Odeon de Alexandra Penciuc şi Mariana Cămărăşan... [...] Citește în continuare
După două decenii în care s-a jucat rarisim şi numai fragmentat, cunoscuta operă a compozitorului american Philip Glass, celebru, printre altele, pentru coloana sonoră a mai multor filme, va fi montată integral anul acesta şi va porni într-un impresionant turneu internaţional care se va desfăşura până în 2013. Concepută în 1975, „Einstein on the Beach”, [...] Citește în continuare
Am văzut de curând „Serpico”, cu Al Pacino. E acolo o replică ce spune că „faima e cel mai ruşinos şi mai mare păcat." De ce? Pentru că Dumnezeu ştie cine eşti. Aşa că, deşi joc la Odeon şi am „succes”, sunt un nimeni, un peştişor într-un ocean imens... [...] Citește în continuare
1. Pentru că centenarul, atunci când nu prilejuieşte superficiale manifestări festiviste, este o bună ocazie de revizitare a unei opere care a avut ceva de spus. Cea a lui Strindberg a avut mult de spus într-o epocă plină de contradicţii şi de căutări, mai mult decât fertilă pentru artă, inclusiv pentru teatru. [...] Citește în continuare
Nu numai spectacolul în sine, construit pe o formulă care merge la sigur cu orice spectator, inclusiv cu cel venit la teatru după ani de absenţă sau după o perpetuă absenţă, ci şi textul de la care a pornit un spectacol-unicat în Romania contemporană este cuceritor. Peca Ştefan, tânărul dramaturg care radiografiază, în piesele sale, [...] Citește în continuare
„Ambiţia teatrului de stradă este dublă, aceea de a reuni nişte trecători pentru a le propune condiţia de spectatori şi totodată aceea de a-i determina să se constituie într-o fiinţă – trup cu tendinţa de a deveni mulţime. Regăsim aici celebrul strigăt toţi împreună care a marcat existenţa omenirii în momentele ei de decizie politică [...] Citește în continuare
În ţările europene care nu-şi dispreţuiesc tradiţiile, pe care le-au integrat în cultura prezentului, teatrul face destul de mult pentru iubitorii lui de Crăciun. Spectacolele şi obiceiuri în sine teatrale, care păstrează ceva din aerul ritualic originar, colinde şi jocuri ies din dulapurile familiilor şi ale comunităţilor la momentul potrivit, în general în jurul nopţii [...] Citește în continuare
Credeam că teatrul e ceva foarte uşor, un mizilic. Că spui o poezie bine simţită, dai drumul la o lacrimă şi gata, te cheamă să joci în filme şi la televiziune. Şi aşa devii... Ştefan Iordache! Nici prin cap nu-mi trecea că este vorba despre o muncă atât de îngrozitoare. [...] Citește în continuare
Noaptea a fost furtunoasă şi la propriu, aşa cum a plănuit Mircea Cornişteanu, pe scenă desfăşurându-se, o oră şi jumătate fără pauză, un spectacol al parveniţilor de care râdea înduioşat Caragiale şi de care râdem şi noi azi, trăind printre ei. [...] Citește în continuare
După ce a prezentat primăvara trecută „Fragments”, o foarte apreciată producţie după câteva texte scurte ale lui Samuel Beckett, propunându-şi să pună în lumină umorul unui scriitor asociat cu tenebrele absurdului şi ale nihilismului, Peter Brook se întoarce la Bouffes du Nord, teatrul parizian pe care l-a făcut celebru şi pe care l-a condus câteva [...] Citește în continuare
