Cronica, Special

Un neînţeles, un neiubit şi o necelebră se întâlnesc pe un pod de cale ferată. Din întâmplare. Toţi aşteaptă următorul tren. Toţi vor să-şi încheie socotelile cu viaţa. Toţi sunt nefericiţi, se simt nedreptăţiţi, oropsiţi de soartă şi ocoliţi de noroc. [...] Citește în continuare

În lume

Ce înseamnă performance-ul în arta contemporană ştim, dar nu putem da o definiţie. Înseamnă cam orice, cu precizarea că are nevoie de o justificare pe scenă sau în oricare alt spaţiu se petrece. Ştim că ajunge departe, că arta se reinventează de când s-a născut, e în necontenită căutare de conţinut, forme şi efecte. [...] Citește în continuare

Remember

S-a stins un actor din categoria irepetabililor. A plecat brusc, discret, după zeci de roluri pe scenă şi pe peliculă. Unul dintre actorii incontestabili, care s-a impus uşor, de la sine, prin succesul de public şi succesul de critică. Un artist care n-a aprins dispute de nici un fel, n-a stârnit controverse, n-a şocat, n-a [...] Citește în continuare

Reportaj underground

O seară din mijlocul săptămânii, mai exact miercuri. Ora 19:30, Lăptăria lui Enache. Merg cu o prietenă la spectacolul “Hell”, de Lolita Pille, în regia lui Chris Simion, producţie mai veche a Companiei Daya, care începe la 20:00. De-abia găsim două bilete, pentru că nu avem rezervare. Dar avem noroc, că un grup renunţă exact [...] Citește în continuare

Remember

Şi a fost Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 2009. Şi, preocupat febril de prezent, a uitat să-şi aducă aminte de cele ale trecutului. Şi înainte a fost, fireşte, ediţia 2008. Care nu şi-a amintit, nici ea, că de zece ani, din 1998, pe scândura teatrelor noastre nu mai calcă Leopoldina Bălănuţă. Cine ştie, poate pentru [...] Citește în continuare

În lume

Într-un articol publicat în cotidianul britanic The Guardian pe 8 septambrie, tânărul critic de artă Mark Fisher propune un top cât se poate de provocator: cele mai spectaculoase teatre din arhipelagul britanic din punct de vedere al peisajului care la înconjoară şi le configurează. Cu alte cuvinte, al spaţiului artistic asupra căruia mama natură îşi [...] Citește în continuare

Carte de teatru

Piaţa cărţii de teatru este, cum ştim cu toţii, sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire din România. Există o singură editură de profil, Unitext, care tipăreşte, într-un an, volume într-un număr mai mic decât degetele de la o mână. Există, de asemenea, Cartea Românească, ce publică foarte puţine cărţi ale contemporanilor de pe plaiuri mioritice, fie [...] Citește în continuare