Omul de rând, ăla care habar n-are, vine şi plăteşte să vadă actori pe scenă. El are nevoie să râdă cu poftă, să plângă, să se înduioşeze, să vadă ceva frumos, tandru. Să îi trezească un sentiment adevărat. [...] Citește în continuare
La sfârşitul acestei săptămâni, în zilele de 6, 7 şi 8 aprilie, Universitatea Națională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ organizează cea de-a XVI-a ediţie, a unuia dintre cele mai importante evenimente studenţeşti din ţară, festivalul „Uşi deschise”. Timp de trei zile, de la 10.00 dimineaţa până la 10.00 seara, vor avea loc manifestări [...] Citește în continuare
Ion Lucian a murit în seara de 31 martie, la Spitalul Floreasca din Bucureşti. Pe 22 aprilie ar fi împlinit 88 de ani. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Franţa şi Societar de Onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti. În 2004, francezii i-au oferit titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al legiunii de Onoare, [...] Citește în continuare
Un one-woman show, spectacolul de la Sala 99 a Teatrului Naţional din Bucureşti, inclus în programul „Uşi deschise pentru toţi”, este construit de Lia Bugnar ca o confesiune în timp real... [...] Citește în continuare
Într-o lume teatrală închisă şi încă tributară vechiului sistem, în care prea rar se creează spaţii şi locuri pentru ca actorii tineri să se desfăşoare şi să poată fi văzuţi, iniţiativa studenţească a lui Beatrice Popescu (studentă în anul al II-lea la secţia Teatrologie a UNATC Bucureşti) şi a lui Cătălin Chirilă de a organiza [...] Citește în continuare
Iniţiată la Viena, în 1961, în timpul celui de-al Nouălea Congres Mondial al Institutului Internaţional de Teatru, 27 martie este Ziua Internaţională a Teatrului şi a devenit, din 1962, un eveniment anual, organizat de Centrele naţionale ale Institutului Internaţional de Teatru. În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel mondial este invitată să-şi comunice gândurile [...] Citește în continuare
Eu am vrut să arăt că aşa cum oamenii sunt egali în faţa morţii, ei sunt egali şi în faţa lui Dumnezeu, în sensul că au dreptul cu toţii la o credinţă în Dumnezeu. Nu poţi să i-o refuzi unuia care e diferit de tine, numai pentru că diferit... [...] Citește în continuare
Dacă afirmaţia lui Tony Kushner – „Câteva dintre cele mai bune scrieri ale mele sunt despre oameni adevăraţi – nefericiţi, distruşi, îngroziţi. N-am inventat. Şi eu sunt tot aşa. Sunt o fiinţă complicată, ca fiecare dintre noi, cu o mulţime de contradicţii.” – este o justificare pentru o interpretare biografistă a textului „Îngeri în America” [...] Citește în continuare
Un spectacol în două părţi merită o cronică în două părţi, fie şi pentru faptul că, în cazul „Îngerilor în America”, vorbim despre un edificiu dramatic complex, care are nevoie de timp şi de spaţii pentru a se construi. „Perestroika”, piesă reprezentată în premieră în România, este continuarea pe care Tony Kushner a scris-o la [...] Citește în continuare
Aşa-zisa actualitate a lui Caragiale, „contemporan cu noi” încă – în anul în care se împlinesc o sută de ani de la moartea lui – este ideea predilectă a tuturor montărilor pe textele dramaturgului. „Ne-am propus să descoperim sensurile de azi în spatele cuvintelor lui Caragiale. Un autor care la vremea lui a stârnit scandal [...] Citește în continuare
O discuţie despre teatrul de televiziune, mai exact despre dispariţia lui în ultimii, destul de mulţi ani, se impune şi va fi în curând subiectul unui număr special al revistei. În acest context, o propunere de relansare a acestui gen de teatru s-a dorit premiera de la Teatrul Masca, „Mătrăguna”, după Machiavelli, în regia lui [...] Citește în continuare
Poveştile despre familie, violenţa contemporană, traume, copilărie furată sunt la modă. Aşadar, spectacolul lui Vlad Cristache „Poveşti de familie” de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila se înscrie în această linie/ orizont de aşteptare. [...] Citește în continuare
Printre spectacolele realizate în contextul Anului Caragiale se numără montarea Adei Lupu de la Teatrul Naţional din Timişoara după „O scrisoare pierdută”... [...] Citește în continuare
A vorbi despre smerenie într-o lume precum cea a teatrului va fi, cu siguranţă, taxat drept „anacronic”, „vetust”, „inadecvat”, „pe lângă subiect” şi multe altele – bănuite sau nu… Sau şi mai corect ar fi să spun că a vorbi despre smerenie, nu doar în teatru, ci în lumea noastră e anacronic etc. etc. etc. [...] Citește în continuare
