Povestea „Nevestelor vesele” de la Teatrul Metropolis a început în toamna trecută cu mult tamtam. Alexandru Tocilescu a organizat audiţii peste audiţii, a schimbat distribuţia, a adus pe scenă muzică live etc. [...] Citește în continuare
2011 a început de două săptămâni. Între timp, la sfârşit de 2010 un bărbat s-a aruncat de la balcon în Parlamentul României, iar acum câteva zile un altul a vrut să-şi dea foc, înfăşurat în tricolor, într-un tribunal din Timişoara. Viaţa bate şi filmul, şi teatrul… Totul se trăieşte la maxim, frica, disperarea, plăcerea, totul [...] Citește în continuare
Pe 5 ianuarie 2011, pe ideea „dacă n-ar fi (fost), nu s-ar povesti”, la sediul din strada Sf. Dumitru s-a adunat toată suflarea teatrală românească să sărbătorească cei 50 de ani pe care i-a împlinit Teatrul de Comedie... [...] Citește în continuare
Compania de Teatru Passe-Partout Dan Puric este un fenomen care ar trebui cercetat îndeaproape fie şi pentru că este ceva „altfel” decât tot ce se întâmplă acum pe scenele din România. Iar valoarea propunerilor scenice nu stă numai în acest „alt fel” de a interpreta, de a gândi pentru scenă, de a „citi” şi de [...] Citește în continuare
Publicul ia ce i se dă. Mi se pare că publicul consumă orice, că e disperat să consume orice. Şi ceea ce mă sperie un pic e că reacţia publicului a început să fie destul de asemănătoare la toate tipurile de propuneri... [...] Citește în continuare
„Tragedie dentară” de Jean-Claude Grumberg, în regia lui Felix Alexa, este un spectacol ce s-ar încadra mai degrabă în tendinţa minimalistă pe care piaţa şi viaţa au impus-o în ultima perioadă în teatrul românesc. [...] Citește în continuare
Vasile Gheorghe lucrează „la lumini” în Ţăndărică de când avea 16 ani. Teatrul a împlinit 65 de ani, iar el 60 de când se află acolo... [...] Citește în continuare
Disputa dintre critic şi creator nu e de dată recentă. Că „arta” de a critica a fost cel mai adesea considerată un parazit ce se hrăneşte din arta propriu-zisă e un fapt bine cunoscut. Dar că, pe de altă parte, „parazitul” a existat dintotdeauna, într-o formă sau alta, mergând împreună cu actul artistic, e o [...] Citește în continuare
Exaltarea egolui individual e cel mai mare duşman al culturii din toate timpurile şi al culturii româneşti de astăzi. Teatrul este un gest de dăruire. Teatrul este o comuniune... [...] Citește în continuare
Imaginaţi-vă o închisoare perfectă. Este decorul creat de Iuliana Vîlsan pentru spectacolul „Avalanşa” care a avut premiera săptămâna trecută la TNB, în regia lui Radu Afrim. [...] Citește în continuare
În iarna lui 1990, undeva, într-o săliţă sordidă pusă la dispoziţie de municipalitatea din Cracovia, Tadeusz Kantor repeta ultimul lui spectacol, pe care, de altfel, avea să-l sfârşească odată cu viaţa lui. În timpul ultimei repetiţii, după un acces de furie, avea să cadă secerat de un infarct. Se întâmpla pe 8 decembrie. [...] Citește în continuare
„Anselmo” este rara avis pe scenele româneşti pentru că reuşeşte o performanţă greu de atins: are un evident succes la public şi nu îşi „îndulceşte” reprezentaţia cu nici un fel de compromis, lucru şi mai rar dat fiind faptul că este o comedie... [...] Citește în continuare
Un spectacol în două părţi, al studenţilor de la Şcoala de Teatru Vizual de la Ierusalim, a fost prezentat în cadrul ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie organizat de Teatrul Ţăndărică. „Femeia al cărei păcat era maternitatea” este o poveste spusă simplu, într-un limbaj mai puţin cunoscut publicului din România. [...] Citește în continuare
E dramaturg, actriţă şi, câteodată, îşi şi regizează piesele. Este, cu siguranţă, unul dintre cei mai jucaţi dramaturgi contemporani, în ţară şi nu numai, iar poveştile ei au o căldură şi o forţă delicată cu care puţine dintre piesele dramaturgilor autohtoni s-ar putea lăuda. Am descoperit-o prima dată, ca scriitoare, atunci când am văzut „Jocul [...] Citește în continuare
