Trei spectacole româneşti în ultimii douăzeci de ani? Pe care să le consider „cele mai bune”? N-ar fi mai cinstit să le zicem… cele mai frumoase? Ori, măcar, „cele mai emoţionante”? Bune în raport cu ce? Se poate citi „importante”? Nu, mă încurc, importanţa este un criteriu şi mai relativizant. [...] Citește în continuare
Numere speciale
Topul este realizat în ordine cronologică. 1.Trilogia antică, regia Andrei Şerban 2.Titus Andronicus, regia Silviu Purcărete 3.Hamlet, regia Vlad Mugur [...] Citește în continuare
1.Blue Escape, regia Radu Afrim. 2 …au pus cătuşe florilor, regia Alexander Hausvater 3. Bizarmonia, regia Alexadru Tocilescu [...] Citește în continuare
Sînt în București de aproape 14 ani. Văd teatru în mod regulat de aproape zece. „Durata de viaţă“ a unui cronicar de întîmpinare, în artele spectacolului, e considerată a fi, la modul ideal (fără a intra în epoca nostalgiilor și a mizantropiilor), de 25 de ani. Altfel spus, un top al spectacolelor văzute în 20 [...] Citește în continuare
E imposibil de făcut o listă cu trei – doar cu trei – spectacole memorabile dintr-o perioadă atît de lungă, de două decenii şi mai bine, socotind din 1990, de la schimbarea de regim politic din România, cînd viaţa teatrală s-a putut relansa în libertate şi într-un sistem instituţional care s-a dezvoltat după cu totul [...] Citește în continuare
Nu mă pot pronunţa despre tot ce s-a jucat în primii ani ‘90, pentru că abia prin ’95-’96 am început să scriu în ziar despre spectacole, deci să văd mai multe. Îmi amintesc destul de vag de Trilogia antică a lui Andrei Şerban de la TNB, mai mult impresia mea despre, care a făcut epocă [...] Citește în continuare
Nu mă pot pronunţa despre tot ce s-a jucat în primii ani ‘90, pentru că abia prin ’95-’96 am început să scriu în ziar despre spectacole, deci să văd mai multe. Îmi amintesc destul de vag de Trilogia antică a lui Andrei Şerban de la TNB, mai mult impresia mea despre, care a făcut epocă [...] Citește în continuare
Speculând înnăscuta nevoie de poveste, telenovela o converteşte într-un instrument, coborând-o din universul lui „a fost odată”, în materialitatea lui „business is business, pleasure is pleasure” şi „time is money” amestecate cu sirop de „I love you”... [...] Citește în continuare
Din dorinţa de a evita cuvântul serial, ceva mai bogat în sensuri (de la romanul foileton până la o controversată metodă de compoziţie muzicală), am preferat un termen preluat şi adaptat din limba spaniolă, acela de tele-serie... [...] Citește în continuare
Pe Mario Vargas Llosa l-am descoperit târziu, în cei mai cumpliţi dintre anii ’80. Primul dintre romanele pe care i le-am citit a fost “Mătuşa Julia şi condeierul”... [...] Citește în continuare
Nevoia de poveste, despre care se vorbeşte aproape obsesiv în ultima vreme, ca şi cum ea ar fi vreo particularitate sau vreo necesitate specifică omului contemporan, e veche de când lumea şi pământul. [...] Citește în continuare
Ilinca Goia este actriţă angajată a Teatrului Naţional din Bucureşti, unde o puteţi vedea în „Tectonica sentimentelor” sau în „Jocul ielelor”. A fost Ilinca Arnoteanu şi Wanda în filmul lui Mircea Veroiu, „Craii de Curtea Veche” şi Manya în „Femeia visurilor” al lui Dan Piţa. A fost Nora lui Ibsen şi Desdemona lui Shakespeare… În [...] Citește în continuare
Marius Manole e unul dintre cei mai îndrăgiţi actori din teatrul românesc şi care şi-a construit statutul de vedetă numai prin rolurile din teatru. Nu a jucat în nici un proicet de televiziune, deşi a fost curtat. Celebru pentru rolurile din „Inimă de câine”, „Livada de vişini”, „Oscar şi tanti Roz”, „Visul unei nopţi de [...] Citește în continuare
Actriţă angajată la Teatrul Naţional din Bucureşti, Magda Catone a debutat în filmul lui Lucian Pintilie „De ce trag clopotele Mitică?”. De atunci, au urmat multe roluri în film şi în teatru, iar în ultima perioadă actriţa s-a îndreptat şi către producţiile de serie ale televiziunilor, devenind una dintre cele mai cunoscute şi mai îndrăgite [...] Citește în continuare
