Iubita printre arbori nu se ivește. Jos, într-o râpă umbroasă ca-ntr-un ungher, stau dumnezeiește bătut leneș de-un vânt ca și mine stingher. Nimeni nu trece și nimic nu se-ntâmplă. De altfel, niciodată nu se-ntâmplă nimic. Numai pe tâmplă aceeași șuviță-și sporește argintul din spic. De două ori zarea-mi apune sub pleoape, De două ori inima-mi [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Anul acesta, în iulie, Liviu Ciulei ar fi împlinit 91 de ani. Născut într-a şaptea zi a celei de-a şaptea luni din calendarul gregorian, artistul şi-a trăit cariera sub un semn sacru. Nu astrologic, ci semnificant. Apolinică prin excelenţă (ceremonialele închinate zeului Apollo se ţineau în cea de-a şaptea zi a lunii), cifra este una [...] Citește în continuare
De când există, adică de patru ani, Unteatru, spațiu înființat de doi regizori tineri, Andrei și Andreea Grosu, din nevoie de a crea și de a încuraja experimente și încercări ale artiștilor în căutare de identități neconvenționale, și-a conturat un profil coerent, și-a definit un standard de calitate și și-a dovedit deschiderea reală. În numai [...] Citește în continuare
Când stagiunea teatrală tocmai s-a încheiat şi toată lumea îşi face planuri de vacanţă, Teatrul Ariel din Râmnicu Vâlcea deschide festivalul. La sfârşit de iulie, când Bucureştiul dogoreşte, iar plajele sunt arhipline, un oraş mic şi liniştit e invadat de teatru mai ceva decât terasele din Centrul Vechi. Ariel Inter Fest, pe numele său, ajuns [...] Citește în continuare
Iarba se divulga părului tău în dimineaţa goală şi suna aceeaşi apă peste câmpuri şi-o mână veche şi osoasă de femeie parcă-aşeza în rând pahare albe ştergându-le întâi de vânt cu-o cârpă rotindu-le încet până piereau în patima desăvârşirii lor singur în aer vinovat sau ascuns sau neputincios lângă o masă de tablă rămas [...] Citește în continuare
„Nimicul? Hispanica Nada?/ Neantul despre bătaia cu flori? Despre faimoasele promenade pe Corso…/ Și bătaia cu flori la Șosea/ nimicul, neantul/ Oh, domnule, sunt apusele vremi/ și preferată lespedea grea/ tăcerea să cadă/ Și iarăși revin…/ Cu perseverență insist/ Nimicul despre măiastra, despre actrița/ Care juca în Piesele Roze/ (așa le-a numit autorul: erau fiicele [...] Citește în continuare
Ai copilărit și la țară, ai trăit și cunoscut și experiențe pe care școala, universitatea, orașul, nu ți le-ar fi putut oferi. Cum ți-au stimulat ele imaginația, fantezia artistică? … trăiesc și din amintiri. A fost o copilărie bogată, nu fericită, plină de tentații, de spaime, de dorinți. Contactul cu natura – cu pădurile, cu [...] Citește în continuare
Într-una dintre pătrunzătoarele sale nuvele, Doris Lessing vorbește despre un chip – spune scriitoarea, cu tandră malițiozitate – ce are frumusețea sinceră, curată și directă a „unei podele de scândură proaspăt spălate”. Acest chip zace atârnat undeva, în cabina fiecărui adevărat slujitor al scenei, mască inexpresivă și obosită, ascunsă în spatele atâtor și atâtor măști [...] Citește în continuare
În discuțiile pe care le-am avut cu diferite personalități ale vieții teatrale a apărut ideea că venirea spre scenă a unei valori (cum consider că sunteți dumneavoastră) are anume determinante, se explică și prin unele întâmplpri semnificative survenite în copilărie, în familie, în mediu. Ce anume din viața dumneavoastră v-a îndreptat către teatru, domeniu al [...] Citește în continuare
La început ce-a fost? Dorința de a fi actor? A, nu. La actorie am ajuns cu totul întâmplător. Nu chiar… Hotărâsem să mă fac regizor, dar în anul respectiv nu s-a dat concurs de admire la regie. Cum pe vremea aceea la examenul de regie era prevăzută și o probă de actorie, eu aveam pregătit [...] Citește în continuare
Nici nu știu cum să încep, ce să vă întreb, după un spectacol atât de copleșitor, când felicitările încă mai curg… Cum vă simțiți. Obosit (!), mulțumit că Teatrul Național din Craiova izbutește, cu venirea la București, să reia seria vechilor „ieșiri în lume“, deschisă cu ani în urmă, când publicul de aici îl primea [...] Citește în continuare
„S-a apucat să cânte rock/ O ciocârlie/ Și n-a avut succes deloc la galerie./ cu timpul a murit/ De deprimare/ Căci, vai, s-a chinuit/ În exprimare. NOTĂ: În artă, moda se tot schimbă/ Dar pieri când nu vorbești propria-ți limbă.” E o poezie dintr-un volum pe care îl aveți în pregătire. Găsesc în acest volum, [...] Citește în continuare
Am ajuns prima dată la o repetiție cu „Omul cel bun din Seciuan”, într-o după-amiază în care Andrei Șerban tocmai începuse să lucreze scena nunții. Relaxat, dar cu acel fel de pasiune încărcată de electricitate pe care Andrei Șerban o creează întotdeauna, textul lui Brecht a căpătat un soi de concretețe și de imaterialitate palpabilă, [...] Citește în continuare
Fragment din volumul „Călătoriile sau orizontul teatrului. Omagiu lui George Banu”, apărut în colecția Yorick, la Editura Nemira. Radu Penciulescu despre călătorii. Amintiri și povești… Sunt bătrân şi călătoriile mă obosesc. Aş spune chiar că mă deprimă. Am impresia că sunt pierdut, singur, luat pe sus de un fluviu uman care se mişcă necontenit. Aeroporturile [...] Citește în continuare
