Țin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabila confuzie. Au trecut peste mine Mașini mici, Autocamioane, Tancuri Și tot felul de picioare. Am simțit soarele până la Și luna Pe la miezul nopții. Norii mă apasă cu umbra lor, De evenimente grele Și importante Am făcut bătături. Și [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Vă oferim în această săptămână un număr special, o călătorie în viețile unor mari personalități, cu destine desprinse ca din romane, povești de viață adunate toate într-o mare POVESTE... [...] Citește în continuare
Una dintre cele mai frumoase și mai sensibile mărturisiri ale actriței Clody Bertola rămâne aceasta: „Nu-mi face plăcere să citesc lucruri frumoase despre mine. Parcă citesc despre altcineva. Încerc un sentiment curios, că totul este trecător și că nimic nu stă pe loc în arta noastră. A fost atâta chin, încât bucuria venea așa, ca [...] Citește în continuare
S-au împlinit, pe 28 martie, 24 de ani de când Eugène Ionesco a murit, la Paris. Avea 85 de ani și traversase un secol. Un secol pe care l-a marcat profund… Între Franța, pe care a iubit-o, deși nu fără rezerve, și România, o țară în care s-a simțit constrâns să-și petreacă un număr de [...] Citește în continuare
Actorilor li se alătură de multe ori atribute şi titluri şi epitete şi un alai de vorbe meşteşugite încearcă să le descrie cât mai originalo-iscusit izbânzile artistice. Comparaţiile şi alegoriile sunt la ele acasă atunci când vorbim despre actorul-mag sau actriţa-vulcan. Cu cât mai spectaculoasă descrierea găsită, cu atât mai mare efectul. Şi e foarte [...] Citește în continuare
Se numără printre creatorii asociați, oriunde și oricând, numai cu superlative, într-o țară în care admirația, de orice fel, nu o întâlnești la fiecare colț de stradă. Portretul ei îți scapă printre amintiri personale, de spectator și telespectator, rememorări ale colegilor și studenților, informații din toaate sursele. Arta ei nu poate fi cuprinsă în nicio [...] Citește în continuare
La începutul unei toamne îndepărtate, în zorii trecutului secol XX, mai exact în 1911, se năştea la Adjud o fiinţă omenească ce avea să fie mereu mai aproape de cer şi mai departe de pământ. Un om şi un artist mistuit de „un dor fără saţiu”, care este chiar titlul unui dintre volumele cu care [...] Citește în continuare
Afişe uriaşe şi colorate, florărese cu coşuri pline de buchete parfumate, litere mari şi roşii dansând ispitor în faţa ochilor privitorilor pe orice stradă din centrul Bucureştiului, rochii colorate şi elegante, trăsuri, restaurante cochete, Cişmigiul, grădinile… actorii, scriitorii, disputele, începuturile, redacţiile ziarelor, numele Mariei Ventura pe afişe, alături de cel al lui George Vraca, sala [...] Citește în continuare
Actori, regizori, dramaturgi şi alţi oameni de teatru sunt spirite scormonitoare, în care se întâlnesc fără să se certe frivolitatea cu talentul autentic, apetitul pentru bârfa cea mai vulgară cu apetenţa pentru metafizică, curiozitatea faţă de noi forme ale artei cu o cuceritoare superficialitate care naşte, evident, irezistibile baloane de săpun... [...] Citește în continuare
Înainte de a-l cunoaște personal pe Mihai Sebastian, am fost atrasă, fascinată de scrisul său. Căutam articolele lui prin gazete, chiar și articolele politice pentru care, până la acelea scrise de el, nu aveam nici prea mare interes, nici înțelegere. Inteligența, verva polemică, latentul puțin obișnuit cu care erau scrise acele articole mă făceau să [...] Citește în continuare
Aş fi vrut să fiu un artist desăvârşit şi nu sunt... Am început să mă gândesc cu regret la timpul când, în Grădina Botanică, stăteam ore întregi să studiez o plantă... [...] Citește în continuare
Unul dintre faimoşii regizori ai epocii, căsătorit cu actriţa Marietta Sadova cu care a trăit o frumoasă poveste de iubire, Haig Acterian a fost şi un important cronicar în acea perioadă, când a purtat o însemnată corespondenţă cu Gordon Craig, pe care l-a cunoscut personal. Şi iată ce-i scrie el Mariettei, plecat fiind din Bucureşti… [...] Citește în continuare
Cunoşteam din copilărie Mizantropul pe dinafară (ca şi Scrisoarea pierdută). Dar prima reprezentaţie a piesei ce am văzut la Comedia Franceză m-a năucit ca o noutate incomparabilă... [...] Citește în continuare
Cronică publicată de Tudor Vianu în Literatorul, 1918, anul XXVI, nr.16 Piesă în cinci acte de Wilhelm Meyer-Forster La cinci dimineaţa, „o vreme de parcă-ţi vine să smulgi pomii”, Karl Heinrich – prinţul adolescent trimis, în tovărăşia maestrului său, bătrânul doctor Jüttner, pentru studii, în oraşul universitar Heidelberg – Karl Heinrich, venit la viaţă veselă şi [...] Citește în continuare
