Doi câini pe nume Ică şi Norica merg cuminţi pe trotuarul de lângă Liceul Lazăr, la capătul unor lese care ajung în mâinile unei mogâldeţe de om. E seara, târziu, burniţează, iar de sub gluga matlasată strălucesc lentilele unor ochelari cu rame groase, negre. Cu paşi mari, mult prea mari pentru aşa o statură mărunţică, [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Pe verdea margine de şanţ Creştea măceşul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ. Întâi pătrunse printre foi, Şi le vorbi cu voce lină, De dorul lui le spuse-apoi, Şi suspină – cum se suspină… Şi suspină – cum se suspină… Albeaţa lor de trandafiri, Zâmbind prin roua primăverei, [...] Citește în continuare
Interviu realizat de Magdalena Boiangiu Florian Pittiș, mă tot gândesc la rubrica lansată de revista „Teatrul” – „În prim-plan actorul” și mă întreb dacă nu cumva actorul este înainte de toate un om care dorește cu orice preț să fie în prim-plan. Desigur, profesia noastră presupune și o bună doză de exhibiționism. De altfel, orice [...] Citește în continuare
Interviu realizat de Ludmila Patlanjoglu Povestește, glumind, că a „debutat” în echipa de teatru a școlii și că „natura ei artistică duală” se manifesta încă de atunci, întrucât interpreta o gingașă Albă-ca-Zăpada, dar și pe crudul Irod, împărat (în travesti). Mama, profesoară de economie politică. Se ocupa îndeaproape de educația ei. Acasă avea o bibliotecă [...] Citește în continuare
Interviu realizat de Mira Iosif Ce loc ocupă în experiența dumneavoastră „aventura” teatrală „Martin Bormann”? De când am debutat până în present, mi s-a spus mereu, în dreapata și în stânga, că trebuie să scriu teatru. „De ce?” întrebam. Mi se răspundea că am dialog. Firește că mi-au rămas în amintire pe măsură ce ce [...] Citește în continuare
Mai întâi vreau să-ți pun eu ție o întrebare, întrebarea lui Moromete: Pe ce te bazezi cerându-mi mie acest interviu? Pe faptul că ești unul dintre reprezentanții cei mai… reprezentativi ai tinerei, ai încă tinerei generații de actori… Mda, vezi, cred că ar fi fost cel puțin la fel de bine să apară o convorbire [...] Citește în continuare
Dialog realizat de Alecu Popovici Când ?… …Luna trecută (aprilie) am împlinit 41 de ani. 41de ani de când m-am născut, în una din comunele cele mai oltenești: Băilești, la sud de Craiova. Azi orășel, Băilești era cândva unul din cele mai mari sate din România. Sat bogat, sat agricol. Tata, agricultor, a avut cinci [...] Citește în continuare
Când iei un mare actor din contextul lui spectacular și vrei să-l descoperi ca om, om ca toți ceilalți, dar în stare să-și compună zeci de chipuri, zeci de personalități, inhibiția îți vine din dorința de a afla cât mai multe sincere date din viața și din drumul său în artă. Așadar, întru ajutorarea reporterului, [...] Citește în continuare
Deci, după cincizeci de ani de viață și douăzeci de ani la masa de lucru asupra pieselor tale, te rog, Dumitru Solomon, încearcă să răspunzi la cea mai dificilă întrebare, pe care probabil ți-ai pus-o de multe ori. Care crezi că îți este locul într-o ipotetică ierarhie a valorilor dramaturgiei contemporane? Nu mă preocupă ierarhia, [...] Citește în continuare
Umorul încă ne poate salva, iar arta rămâne singurul spațiu în care putem fi cu adevărat liberi, este convins Jean-Michel Ribes, care, așa cum spunea scriitorul și jurnalistul român Matei Vișniec, are trei vieți. Moderată de cunoscutul om de teatru și scriitor George Banu, alături de Matei Vișniec, cel mai jucat dramaturg român de azi, [...] Citește în continuare
Peste o mie de personaje diferite în nu mai puțin de 220 de scene. Aşa se prezintă opera monumentală publicată în 1922 care vorbește, pe aproximativ 800 de pagini, despre nebunia Primului Război Mondial și prăbușirea monarhiei austro-ungare. Denumită, din pricina dimensiunilor sale uriașe, „teatru de pe planeta Marteˮ (Marstheater), Ultimele zile ale omenirii de [...] Citește în continuare
Unteatru a devenit în opt ani acel teatru. Cu răbdare şi încredere în calitatea respectată în detrimentul cantităţii, cu respect pentru teatrul de artă, Andrei şi Andreea Grosu au format otrupă şi unpublic şi acel teatru. Fără nimic pretenţios, fără niciun gând de a fi mai într-un fel sau mai într-altul, simplu şi cu modestie [...] Citește în continuare
(…) O altă imagine care nu îţi dă voie să pui punct gândurilor despre „Pescăruşul” regizat de Andrei Şerban la Unteatru este celebra întâlnire dintre Nina şi Treplev din actul IV începută ca un joc copilăresc de aducere aminte a ceea ce erau când încă mai aveau speranţe şi terminată cu un joc ritualic în [...] Citește în continuare
Este „unul dintre cele mai intense și misterioase gesturi naturale”. Este, de asemenea, „un act de performance, care, reînnoit din nou și din nou devine unic și irepetabil”. Sărutul. Iată tema propusă Maeștrilor Colegiului Bienalei de Teatru de la Veneția din acest an. Ca eveniment central în cadrul festivalului, Colegiul își propune să ofere „o [...] Citește în continuare
