Trei zile în Minsk, capitala Republicii Belarus, par o picătură într-un ocean. În oceanul unui oraş de 400 kilometri pătraţi, 2 milioane de locuitori şi o istorie de aproape un mileniu. Nu există zbor direct de la Bucureşti (şi nici din alte capitale relativ învecinate), aşa că alte două jumătăţi de zi le petreci pe [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Stimați cititori, v-ați întrebat oare vreodată ce gândesc despre teatru, artă și artiști acei oameni care lucrează în ceea ce în limbaj birocratic se cheamă „instituție de spectacol”, însă cărora nu le-a fost hărăzit să apară, cum zicea Chaplin, „în luminile rampei”? Da, știu, au fost dramaturgi, textieri și libretiști care au scris piese, scenarii, [...] Citește în continuare
S-a născut în toamna anului 1925, la Moscova, într-o familie de evrei, care aveau multe legături cu lumea artistică a momentului. Mama ei, Rachela, a fost actriţă în filme mute. A trecut de-atunci aproape un secol, din care aproximativ 80 de ani au fost dedicaţi baletului, pentru că, la vârsta de 9 ani, Maia a [...] Citește în continuare
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc în timp, ca pe vânat, Să văd: eşti şoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere. Pentru credinţă sau pentru tăgadă, Te caut dârz şi fără de folos. Eşti visul meu, din toate, cel frumos Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer [...] Citește în continuare
Capodopera şi monştrii sacri – o întâlnire pe care orice spectator şi-o doreşte şi o anticipează cu entuziasm. Aşa cum la fotbal Galacticii sau Extratereştrii de la Real Madrid sau FC Barcelona sunt o garanţie a succesului pentru orice suporter şi un meci pierdut echivalează cu o mini-depresie cauzată de ceva ce mintea nu poate [...] Citește în continuare
Nu știu ce am, Că nu dorm când dorm Nu știu ce am, Că nu sunt treaz, Când stau de veghe. Nu știu ce am, Că nu ajung nicăieri, Când merg. Nu știu ce am, Că stând pe loc Sunt, hăt, departe. Doamne, din ce fel de huma M-ai luat în palmele tale calde Și [...] Citește în continuare
Cititorii care sunt de o generație cu mine își amintesc, fără doar și poate, de lecțiile de filosofie marxistă în care se vorbea despre faptul că acumulările cantitative ar fi garanția schimbărilor sau, mă rog, a salturilor calitative. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu comunist, îndeosebi în ultimul an al acestuia, nu a făcut [...] Citește în continuare
Trecea un înger, pe un scaun negru aşezat. Trecea prin aer, liniştit şi mândru. Eu îl priveam de la fereastră, cum prin ziduri trece ca prin fum. Primeşte-mi un cuvânt, strigai, tu, îngere, împins din rai de-un vânt stârnit, de-o apăsare a vreunui gând cu mult mai mare. Dar îngerul tăcea, trecea [...] Citește în continuare
Cad grăbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre. Prin lumina estompată De mătasa unui nor, Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major. Rumen de timiditate El se uită-n jos posac. Ea striveşte foi uscate Sub pantofii mici de lac. Şi-ntr-o fină discordanţă Cu priveliştea sonoră, Merg aşa, [...] Citește în continuare
Măştile teatrului sunt mai mult decât un simbol bun de folosit drept siglă sau copertă de revistă. Sunt înşelătoare şi groteşti, de fapt. Râsul sfidător poate fi, de fapt, o grimasă de durere, iar tristeţea pe care ne grăbim să o lipim pe chipul măştii cu colţurile gurii arcurite în jos se prea poate să [...] Citește în continuare
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă [...] Citește în continuare
Zilele astea, între 3 și 6 septembrie, are loc la Vox Maris Costinești unul dintre cele mai faine festivaluri de teatru românești: Gala Tânărului Actor HOP. Și e așa o bucurie fiecare an în care reușești să fii aici, pentru că te încarci de o energie bună și îți reamintești de ce te-ai apucat să [...] Citește în continuare
Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este ţapa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. O voi, prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, [...] Citește în continuare
Cine sunt? Cine suntem? Cine sunteți? Identitatea este una dintre problematicile care unește sau dezbină. A fi cineva anume te individualizează. A fi ceva anume te integrează unui grup. Nevoia de raportare precisă la datele concrete care te fac să fii tu și numai tu și nevoia de apartenență la o societate formată din cei [...] Citește în continuare
