Regia românească cuprinde maximum zece regizori în ochii cărora să te poţi uita şi să zici, „dom’le, eu după ochii ăştia mă duc până în pânzele albe”. Pentru că regizorii sunt şovăielnici, aparţin unor momente, nu au o continuitate a demersului lor... [...] Citește în continuare
Numărul 104
Despre acest joc pe care istoria îl reiterează periodic îşi propune să vorbească tânărul regizor Andrei Munteanu, punând în scenă “Blazonul”, o piesă scrisă de unul dintre cei mai importanţi scriitori de limbă idiş, Shalom Ash... [...] Citește în continuare
În variantă originală, piesa se vrea o farsă din lumea showbiz-ului, o poveste suculentă din culisele producţiei unui spectacol, dulce-amară autoironie a lui Tom Dudzick la adresa breslei. [...] Citește în continuare
Într-un Bucureşti în care spaţiile de joc sunt, evident, insuficiente, apariţia unui nou teatru independent nu poate fi decât îmbucurătoare. Deschis pe 9 decembrie, cu un eveniment întins pe o săptămână întreagă şi numit „Săptămâna În Culise”, Teatrul „În Culise”, aflat undeva, într-o vilă de pe strada Ştefan Mihăileanu, la numărul 53, îşi propune să [...] Citește în continuare
Metafora „livezii”, ca o panglică însângerată, traversează spectacolul lui Felix Alexa. Când imobilă, când în mişcare, ea e prezentă tăcut sau intervine concret, materializare a „spiritului” căruia nimeni nu-i poate scăpa şi a arborilor pe care fiecare îi iubeşte. „Livada” e în ei, în ei toţi, dar totodată e convertită material asemenea euharistiei: „sângele lui [...] Citește în continuare
Cum anu-i gata şi gurile rele ne vestesc, ca de atâtea alte ori în istoria cea plină de haz, un haz pe care-l simt numai plăsmuirile nemuritoare şi batjocoritoare ca mine, un 2012 apocaliptic, sunt hotărât să vă zic de bine. Asta, ca să dau cu tifla istoriei, vremurilor şi soartei celei neînţelese, şi ca [...] Citește în continuare
„Ambiţia teatrului de stradă este dublă, aceea de a reuni nişte trecători pentru a le propune condiţia de spectatori şi totodată aceea de a-i determina să se constituie într-o fiinţă – trup cu tendinţa de a deveni mulţime. Regăsim aici celebrul strigăt toţi împreună care a marcat existenţa omenirii în momentele ei de decizie politică [...] Citește în continuare
În ţările europene care nu-şi dispreţuiesc tradiţiile, pe care le-au integrat în cultura prezentului, teatrul face destul de mult pentru iubitorii lui de Crăciun. Spectacolele şi obiceiuri în sine teatrale, care păstrează ceva din aerul ritualic originar, colinde şi jocuri ies din dulapurile familiilor şi ale comunităţilor la momentul potrivit, în general în jurul nopţii [...] Citește în continuare
Acolo unde cred că eşti Nici trenurile nu străbat Acolo ca de sticlă par Pădurile de brad brumat. Tot mai departe simţi şi taci Adăugat la rest mereu Şi nu mai pot înainta Decât pierzându-mă şi eu. Cum ninge, alb e orice drum Şi alb respiră-ntregul timp. Nici nu te-aş recunoaşte-acum Desperecheat şi fără nimb. [...] Citește în continuare
