Când, epuizat de teatrul cotidian, mă repliez acasă, nu fac asta pentru a uita de el, ci mai curând pentru a pătrunde în alt teatru, personal şi niciodată amăgitor, teatrul marionetelor care nu va avea loc niciodată, dar care rămâne ca un orizont pe drumul pe care mă îndrept în ceasurile cenuşii ale oboselii spectatorului [...] Citește în continuare
Numărul 16
Despre spectacolul lui Claudiu Goga de la Teatrul Act, „Dumnezeul de a doua zi", aş începe prin a spune cum nu e. Nu e ceea ce se doreşte mai nou în teatru a fi genial cu orice preţ. E, în schimb, o montare simplă a unui text excelent al lui Mimi Brănescu... [...] Citește în continuare
Pentru un pragmatic, Beckett nu este un autor. Teatrul său este un anti-teatru, iar personajele sunt nişte coji de banană uitate pe jos. Talentul său e motiv de derută pentru unii şi admiraţie pentru alţii: în artă - tot ce a fost nou la momentul creării rămâne nou pentru totdeauna. [...] Citește în continuare
În România, Neil LaBute a devenit cunoscut prin câteva spectacole care au trecut cu succes proba Teatrului Act. Adică, decor minimalist, un regizor specialist în lucrul cu actorii şi o distribuţie care să intre într-o relaţie apropiată cu publicul. [...] Citește în continuare
Ofelia Popii este actriţa pe care a „descoperit-o" Silviu Purcărete şi care s-a lăsat „descoperită" în montările lui, în toamna trecută primind la Festivalul de la Edinburgh distincţia „Herald Angel Award" pentru rolul Mefisto din spectacolul „Faust". [...] Citește în continuare
Pe lista nominalizărilor la premiile Uniter au apărut sau au reapărut nume şi teatre destul de ocolite de jurii în ultimii ani. Nu vreau să discutăm acum nici criteriile de selecţie şi nici lista cu pricina. Pentru că vă propunem începând din acest număr şi până la momentul Galei Uniter să analizăm pe rând spectacolele [...] Citește în continuare
“Urmăresc ceea ce am urmărit întotdeauna – să exprim lumea mea şi experienţele mele în această lume, în forma care mi se pare potrivită pentru asemenea material”. [...] Citește în continuare
Bun prilej am găsit în „Observatorul cultural” să vă grăiesc despre o chestiune care mă roade de ceva vreme. Şi nu mă îndoiesc că nu sunt singurul. Cum se face că în ţara voastră nimeni nu dă o ceapă degerată pe o vorbă din ţara mea, care însă ar fi putut fi de oriunde, căci [...] Citește în continuare
Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actriţa Ofelia Popii… [...] Citește în continuare
Ariane Mnouchkine a împlinit anul trecut 70 de ani, iar teatrul din Cartuşeria pariziană, frumoasa instituţie pe care a fondat-o, are şi ea 45 de ani de activitate. Aşadar, nenumărate spectacole, idei minunate şi experimente interesante. [...] Citește în continuare
Să ignori orice regulă a receptării Un lung şir de simboluri exprimate prin intermediul mijloacelor teatrale şi transmise graţie tehnicilor cinematografice, aşa am rezuma filmele lui Paradjanov. Regizorul foloseşte aparatul de filmat dintr-o perspectivă a martorului direct, de aceea ai sentimental că planul optic al ecranului, care ar trebui să te apropie de o imagine [...] Citește în continuare
Leonid Dimov În laptele dimineţii aceste Din oraşul climateric cu însuşiri alpestre Ai explodat ciudat prăjiturile din vitrină. Zic ciudat, pentru că doar piereau într-un glob de lumină De culoarea lor întunecată Pentru prăjiturile de ciocolată, Roz, cu scame de tăciuni Pentru prăjiturile de căpşuni, Verzui şi galben un pic Pentru prăjiturile cu fistic Şi [...] Citește în continuare
