De multe ori cădem în capcana senzaţionalului de dragul senzaţionalului, a artificiului, a artefactului, avem senzaţia că acolo unde lucrurile sunt cu tuşă groasă se întâmplă ceva, e creativitate. [...] Citește în continuare
Numărul 18
Răzvan Mazilu şi-a obişnuit publicul cu un gen de spectacol care amestecă dansul cu teatrul, schimbând imaginea a ceea ce numim dans contemporan într-un performance foarte accesibil. [...] Citește în continuare
În condiţiile în care dansul contemporan românesc gravitează în mare parte în jurul experimentului, având de multe ori un număr de interpreţi per spectacol mai mare decât numărul spectatorilor, Odeonul rămâne totuşi un fief al dansului inteligibil... [...] Citește în continuare
Montările pentru săli de tip studio, cu personaje puţine şi texte bine scrise, care ţintesc să atingă sau să farmece categorii de public dintre cele mai diverse, au revenit în sălile din Bucureşti. Iar regizorii şi actorii recurg tot mai adesea la nevoia de poveste – prea puţin exploatată în ultimii ani în teatrele [...] Citește în continuare
„În Piaţa Vladimir” aduce în faţa publicului două personaje plămădite din spiritul care defineşte identitatea rusească, două personaje care se regăsesc numai pentru a se despărţi, prinse în mecanismul implacabil al unei existenţe neiertătoare. [...] Citește în continuare
Era frumoasă. Foarte frumoasă. Mi-o amintesc îmbrăcată într-o fustă strâmtă, închisă la culoare, uşor deasupra genunchiului, şi pulover en coeur, de lână fină, cu ciorapi negru opac şi pantofi cu toc jos. Era înaltă şi subţire, cu o cască de păr negru, afro (în trend pe atunci, spre sfârşitul anilor 70). Şi ochii aceia adânci, [...] Citește în continuare
Of, dragii mei, am impresia c-o să dau ortu’ popii, dacă nu vine primăvara mai repede. Aşa, câteodată, că doar drăcuşor mort nu s-a pomenit. Parol, prea se întrece cu gluma. Bate un vânt nesuferit şi păgubos prin capitala voastră, că se simte tare şi prin gazete. Pe cuvântul meu de bufon! Caută omu’ o [...] Citește în continuare
Structura propusă de Ioan Drăgoi, autorul piesei „Ecstasy”, este una simplă până la previzibil. Personajele şi situaţia sunt dezvăluite de la primele replici, accentul fiind obligatoriu pus pe mesajul foarte clar, şi el spus răspicat, aproape declamativ, anunţat chiar de titlul piesei. [...] Citește în continuare
Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actorul şi profesorul Adrian Titieni… [...] Citește în continuare
„The Observer” a profitat de apariţia unui nou volum al cunoscutului James Shapiro, profesor la Columbia University, o analiză a ipotezelor despre identitatea Marelui Will, şi a stat de vorbă cu mai mulţi oameni de teatru din Marea Britanie, actori şi regizori, care au în portofoliu spectacole după piesele lui Shakespeare. [...] Citește în continuare
Florin Tudose “Cronicar de ocazie” este o rubrică deschisă tuturor opiniilor cititorilor noştri. Le mulţumim pentru texte şi, la sfârşitul lunii, premiem cea mai frumoasă dintre cronici cu o carte de la Editura Nemira. [...] Citește în continuare
Nora Iuga Toţi moştenim un şir de părinţi altoiţi pe copaci, carbonizaţi inutil; poate-au trecut pe cămile însetaţi de trupuri morganatice, asfinţite în dimineţile lor fără memorie. Vinuri de iarbă ciocnite în ameţitele tălpi, leagăne, leagăne… şi-n fiecare ureche un muzician îndrăgostit de migraţiile vântului. [...] Citește în continuare
