Gheorghe Visu e unul dintre actorii care încă mai poartă pe umeri poveștile de altădată, încărcate de farmec și nostalgie. S-a format în școala lui Liviu Ciulei, apoi a trecut prin cea a Cătălinei Buzoianu, a repetat cu Vlad Mugur, Victor Ioan Frunză, Dinu Cernescu, Silviu Purcărete… Din poveștile sale se nasc portretele unor mari [...] Citește în continuare
Numărul 301
Librăriile clasice se împuținează și la noi, ca și în multe alte locuri din lumea largă. În România există orașe fără librării, ceea ce, desigur, știați, ca să nu mai vorbim despre sate, unde cuvântul a dispărut de mult din vocabular. Într-o țară fără suficiente teatre și librării, nevoia de a atrage atenția asupra cărții [...] Citește în continuare
Într-o țară normală, un fenomen precum cel declanșat de Victor Ioan Frunză la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” ar fi ocrotit prin lege. Trăim într-o lume teatrală împărțită, în principiu, între multe spectacolașe fără nicio miză estetică, mici puneri în scenă, care vizează un plan al entertainment-ului superficial, pe de o parte, mult [...] Citește în continuare
Adolescenţa a murit. Nici copilărie nu mai există. Cuvântul „fericire” e un arhaism. Speranţa e o metaforă de prost gust. O zi trăită în plus nu e altceva decât o prelungire masochistă a chinului de a respira cu plămâni franjuraţi. Fiecare bătaie de inimă adună strop cu strop sângele care se scurge din atriile sfâşiate. [...] Citește în continuare
Neliniște, angst, mereu angst în acest artist care rămâne departe de senzația moleșitoare de a fi făcut tot, de a fi încercat tot. O tensiune creatoare se perpetuează între firea haotică și dorința de ordine, rigoarea și iubirea pentru detaliu, o tensiune între contrariile care în ultimele decenii s-au armonizat credibil într-o personalitate greu de [...] Citește în continuare
„Efectul razelor gama asupra anemonelor”, pus în scenă de Cătălina Buzoianu, cu Olga Tudorache în rolul principal și care a avut premiera cu un an înainte să mă nasc, e unul dintre acele spectacole-legendă pe care regreți că le-ai ratat. După Revoluție, textul lui Paul Zindel a fost mai degrabă ocolit de regizorii români, istoria [...] Citește în continuare
„De ce râdem la teatru? O explorare practică a comediei fizice“ de John Wright, în curs de apariție în Colecția Yorick, la Editura Nemira, este o carte fundamentală despre genul comic și formele lui, precum și despre mecanismele râsului. Actor, regizor, profesor de actorie, John Wright le-a explorat câteva zeci de ani, punând sub lupă [...] Citește în continuare
Interviu realizat de Georgiana Dogaru, anul I, Teatrologie, UNATC București Roxana Guttman oferă rar inteviuri, dar, dacă ai norocul să accepte să îți vorbească, descoperi o femeie comunicativă, puternică și sensibilă, pe care ai putea s-o asculți ore întregi. Este o bine cunoscută actriță a Teatrului Evreiesc de Stat (TES), joacă în filme și are [...] Citește în continuare
Între sânii mei a înnoptat moartea Dar între mine și tine (se spune) va exista întotdeauna o Europă sau o Mare Roșie. Limba în care gândesc eu cuvântul moarte nu este și limba în care gândești tu cuvântul iubire. Ceea ce azi ne desparte (se spune) ne va despărți și mai mult mâine. Iată [...] Citește în continuare
În rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Acum, regizorul Giorgio Strehler și actrița Valentina Cortese la o repetiție pentru „Livada de vișini“ de A.P. Cehov, la Piccolo Teatru, Milano, în stagiunea 1973-1974. Despre acest spectacol, unul dintre cele mai importante din [...] Citește în continuare
Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Horațiu Mălăele… 1.Nu îți crea o [...] Citește în continuare
