„Hoffman te obligă să renunți la prejudecățile – mai ales la tendința de a-i plânge de milă superficial – consolidate în jurul personajului de ani întregi. Grizonant și robust, ne aduce în prim-plan un bărbat care se împuținează din cauza mulților ani petrecuți pe drum, mort de oboseală, cum spune el însuși la început, și [...] Citește în continuare
Anul 2014 se anunță tensionat, spune Mihai Măniuțiu, managerul Teatrului Național din Cluj. Pe de altă parte, pentru regizorul Mihai Măniuțiu, urmează, potrivit propriei mărturisiri, un an echilibrat, printre altele cu muzicaluri atipice, într-o vreme în care artistul este preocupat de „un teatru cu accente în egală măsură metafizice și divertismentale”. Și de literatură, căreia [...] Citește în continuare
Una dintre acele puține întâmplări din agitata noastră lume teatrală, care se bucură de un consens impresionant, între public și critici, între critici și critici, este un spectacol-examen (master în artă coregrafică) de la UNATC, prezentat pentru prima oară în martie 2013. „Zic Zac de Andrea Gavriliu-rezemată de Ștefan Lupu” pare să aibă un destin [...] Citește în continuare
Am trăit s-o vedem și pe-asta! La începutul anului 2014, aceasta nu mai este o întrebare retorică! Vremurile se schimbă, artiștii sunt imprevizibili și mișcările din lumea lor, asemenea. Majoritatea artiștilor români tânjesc, prin tradiție și prin definiție, după scenele Occidentului – suferință veche, dor ancestral, temperat poate, însă numai o idee, în sânul puțin [...] Citește în continuare
„Cred că textele lui Manea şi bineînţeles şi piesele lui trebuie privite ca nişte texte ale unor profeţi. Profeţii n-au fost întotdeauna înţeleşi de contemporanii lor. Ei au fost trimişi de Dumnezeu şi uneori au produs scandaluri. Textele lui Manea trec dincolo de raţiune pentru că încearcă să zguduie omenirea pe un alt plan, cel [...] Citește în continuare
28 noiembrie 1997. La Teatrul Vieux-Colombier, unde Jacques Copeau a început lupta pentru teatru de artă în Franţa, faimosul Giorgio Strehler ţine un discurs despre teatrul pe care-l profesează. Nu e o apărare, ci o pledoarie pro, directă, construită pe confesiune, revelând superba lipsă de rigiditate a regizorului: „Ceea ce contează este să nu fii [...] Citește în continuare
„Nicio antologie a visului – katharctic sau morbid, estetic sau psihanalitic – în literatura noastră nu va putea ocoli, cred, cele 16 condiții din Dacă adormi, plus monologul <biblic> din Fericitul Serapion, posibilă pereche peste vremi a eminescianului sihastru Euthanasius din Cezara“, scrie Dan C. Mihăilescu pe coperta a IV-a a unei antologii de poeme [...] Citește în continuare
În 1985, regizorul Peter Handke a adaptat acest text pentru marele ecran. În 1997, Robert Wilson a făcut un spectacol de teatru pornind de la el. În 2006, actrița Fanny Ardant l-a jucat singură, într-un one-woman show regizat de Bérangère Bonvoisin. Acum, la începutul anului 2014, a ajuns la Comedia Franceză. Pus în scenă de [...] Citește în continuare
Încruntat, Samuel Beckett citește într-o grădină celebră din Orașul Luminilor. Emil Cioran se plimbă prin parcurile și pe străzile urbei împovărate de o mitologie care nu încape în biblioteci. La Teatrul Bouffes du Nord, care a devenit al său, Peter Brook lucrează, înconjurat de o echipă care-l adoră. La Cartușerie, Ariane Mnouchkine construiește mai multe [...] Citește în continuare
Debutul ei în cinematografie s-a petrecut în 2008, când spectatorii au văzut-o în Mara din „Nunta mută“, fimul regizat de Horațiu Mălăele, rol pentru care a fost nominalizată la Premiul pentru Cea Mai Bună Actriță la Premiile Gopo. Au urmat, desigur, alte roluri pentru tânăra care a părăsit Iașiul și dansul pentru București și pentru [...] Citește în continuare
A fost, mai întâi, o știre care suna ca o știre oarecare: Miriam Răducanu montează un spectacol cu Lari Giorgescu la Unteatru. „Miriam aceea?“ întreb. „Da, Miriam aceea“, mi se răspunde. Deci ea, dansatoarea, coregrafa, artista care a făcut celebrele Nocturne ale anilor ’70 de la Teatrul Bulandra, artista despre care vorbește reverențios și recunoscător [...] Citește în continuare
La sfârșitul anului 1890, imediat după dureroasa și bizara incursiune științifică în penitenciarul din Insula Sahalin, Anton Pavlovici Cehov îi scria prietenului Suvorin: „Cât am stat în Sahalin am simțit pur și simplu un anumit gust amar în străfundurile mele, un gust ca de unt rânced, însă acum, privind în urmă, Sahalin îmi pare pur [...] Citește în continuare
La sfârșitul unui an agitat, cu bune și cu rele, totuși fără prea multe reușite notabile, peisajul teatral newyorkez a găzduit un eveniment cât se poate de important: câteva reprezentații cu LADMA. În primul rând, pentru că protagoniștii lui poartă nume deja incluse în dicționare și enciclopedii, deși sunt în viață (!). Marina Abramović și [...] Citește în continuare
Există valori – oameni, idei, obiecte etc.- care stârnesc automat admirația. Există valori care, cumva, au parte de recunoaștere generală și constantă. Există valori care trezesc, cumva, simțul artistic al omului comun. Fiecare epocă le are pe-ale ei, fiecare spațiu se mândrește, sincer, cu ale lui. Radu Beligan este unul dintre aceste cazuri. Pentru românul [...] Citește în continuare
