„Cine a copilărit cu filmele româneşti nu poate să-l uite. Juca întotdeauna un personaj care întruchipa calităţi minunate. Şi toţi ne doream să fim acel personaj. Iurie Darie avea o capacitate extraordinară de a transmite trăsături pozitive. Ştim că personajul pozitiv este, îndeobşte, anost, chiar tezist. Iurie Darie avea însă capacitatea extraordinară de a-l aduce [...] Citește în continuare
Iurie Darie este între primele, cum se zice azi, vedete tv din România. Mi-a fost, în copilărie, unul dintre cei câţiva desăvârşiţi prieteni de la televizorul meu Rubin 2. Erau trei: Daniela şi Aşchiuţă şi el, Iurie Darie, care îmi desena poveşti. Era tânăr, brunet şi foarte frumos. Eram fascinată de pătratul ecranului din care [...] Citește în continuare
Într-un recent interviu pe care mi l-a acordat pentru revista noastră, regizorul Andrei Munteanu spunea că şi-ar „dori ca şcoala să pregătească Actori, nu prestatori de servicii artistice” şi „să se revină la sistemul de cinci ani de actorie şi nu de trei, cum sunt acum”. Pentru că nu era locul, am punctat doar această [...] Citește în continuare
Mi-aş dori ca şcoala de actorie din România să nu renunţe la tradiţia actorului stanislavskian. Să pregătească Actori, nu prestatori de servicii artistice. Este umilitor. Mi-aş dori să se revină la sistemul de cinci ani... [...] Citește în continuare
La un an de la apariţia volumului Teatrele din grădinile de vară ale Bucureştiului de altădată (Editura Biblioteca Bucureştilor, 2011), teatrologul Vera Molea ne surprinde cu un volum dedicat regizorului Aurel Ion Maican, „unul dintre oamenii de teatru români care au revoluţionat relaţia regizor-scenograf – şi care, aşa cum spune autoarea în Cuvântul înainte – [...] Citește în continuare
Felix Alexa a pus povestea lui Hristo Boicev între coperţi: prima – Micul Prinţ, copilul bolnav al acestui veac vorbindu-ne zadarnic – şi ultima – William, maestrul scrisului, cel care amestecă realitatea cu toate formele imaginabile de non-realitate, vorbindu-ne zadarnic. [...] Citește în continuare
„Idealuri… independenţă, unire, rezistenţă. Mostre de demnitate şi credinţă românească. Şi, mai presus de toate, jertfă.” – sunt cuvintele Finetei Grigorescu, autoarea spectacolului TESTAMENT... [...] Citește în continuare
“Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” este una dintre cele trei producţii ale Societăţii Române de Radiodifuziune nominalizate pentru Premiile Galei UNITER 2012. Acest spectacol, care a avut premiera pe 13 decembrie 2011 (ora 21:05) la Radio România Actualităţi (ascultaţi-l pe http://www.eteatru.ro/), a fost realizat în cadrul proiectului “Biografii, memorii” şi îl putem socoti încă [...] Citește în continuare
O comedie bulevardieră, acum în vârstă de cinci ani – Les Belles-Sœurs a avut premiera absolută în 2007 - este, îndrăznesc să spun, alegerea perfectă pentru Teatrul de Comedie... [...] Citește în continuare
Rar atâta bucurie a jocului. Rar atâta lumină în ochii actorilor. Rar atâta emoţie înaripată. Un spectacol cu studenţi, dar nu un spectacol studenţesc. Commedia dell’arte în toată puterea cuvântului şi în sensul etimologic al sintagmei. Adică o comedie a celor care sunt artişti – care, iată, au intrat în breasla artiştilor – şi care [...] Citește în continuare
Nu poţi privi decât în sus… Acolo unde Tanti Roz îl învaţă pe Oscar să privească. Ba chiar mai mult, să scrie câte o scrisoare în fiecare zi… 14 scrisori. Pe care Oscar-Marius Manole, purtat de mână de Tanti Roz-Oana Pellea, urcă, treaptă cu treaptă, spre Dumnezeu. Băiatul bolnav de cancer în fază terminală învaţă [...] Citește în continuare
Sunt mulţi ani de când, urmărind ce face năstruşnica de Chris Simion, îmi imaginez un paradoxal/deloc paradoxal Icar înduhovnicit. Atinge smerită pământul cu fruntea ca să poată zbura fără aripi. Ca pescăruşul Jonathan Livingston, “adevăratul Pescăruş Jonathan care trăieşte în noi toţi” să ne înveţe kalokagathia. [...] Citește în continuare
Dumnezeu este în centrul operei lui Andrei Tarkovski. Regizorul se întreabă în permanenţă despre credinţa şi spiritualitatea individului. Acest fel de întrebări apar relativ devreme în filmele sale, sfârşind, puţin câte puţin, prin a lua locul operei sale însăşi. Tarkovski este în permanenţă neliniştit în legătură cu despiritualizarea societăţii noastre moderne. Astăzi, legăturile interumane se [...] Citește în continuare
O siluetă care, întotdeauna, ştie să-i facă loc şi celuilalt. Privire limpede şi caldă, directă, a celor cu sufletul curat. Voce de catifea, blândă, care te convinge să faci binele. Gesturi sigure, ale celui care îşi cunoaşte locul. O personalitate puternică. Un om care are rostul lui. Şi nu abdică. Emil Hossu. [...] Citește în continuare
