Există un soi rar de artişti care trăiesc până la incandescenţă doar pentru ca nouă, celor cărora ei ne vorbesc, să nu ne fie niciodată frig. A trecut ceva vreme de când toată lumea comenta suferinţa lui. Apoi ce se întâmplă în familia lui. Apoi unde şi cum îi este tratată boala. Apoi… Nu pot [...] Citește în continuare
Regizoarea Crista Bilciu face, din 7 septembrie 2012, în aproape fiecare seară de luni o demonstraţie exemplară: „POEZISELE nu este un spectacol de teatru, ci un exerciţiu născut din dorinţa noastră de a experimenta, de a ne autocunoaşte şi dezvolta pasiunea pentru teatru şi literatură. Pornind de la lecturi teoretice din Grotowski şi Peter Brook, [...] Citește în continuare
„Herman Broder se întoarse cu faţa în sus şi deschise un ochi. Încă netrezit bine din vis, se întrebă dacă se află în America sau la Tzivkev, dacă nu cumva într-un lagăr german. Ba, tot fantazând, se închipui în ascunzătoarea lui din podul plin cu fân al unei şuri din Lipsk. Toate acestea se contopeau [...] Citește în continuare
O pereche de îndrăgostiţi. Ar străbate înaripat Pământul şi nu le-ar ajunge mii de jurăminte să-şi pecetluiască dragostea. O bancă în parc – martor tăcut al întâmplărilor de gen – şi o statuie… vorbitoare – comentatorul oarecum antipatic al acestora. După douăzeci de ani, căsătoriţi. Se sufocă în acelaşi dormitor şi nu le-ar ajunge mii [...] Citește în continuare
În perioada 9-11 noiembrie 2012 se va desfăşura cea de a VIII-a ediţie a Festivalului Măşti europene la… MASCA, având ca invitat de onoare trupa londoneză Theatre de l’Ange Fou. Aşadar, festival la cotele cele mai înalte, aşa cum omul orchestră Mihai Mălaimare şi-a obişnuit spectatorii. Să ne amintim că ediţia din 2010 a fost [...] Citește în continuare
“Tata, n-am să uit niciodată!” Sunt primele cuvinte pe care le-am auzit după spectacol. Le-a spus un puşti de vreo 10-12 ani, urcându-se în maşina parcată pe strada Dr. Iuliu Barasch, vădit marcat de povestea Jankăi Festinger. Un copil care acum a aflat că Holocaust înseamnă milioane de poveşti tragice, asemenea celei trăite de Janka. [...] Citește în continuare
Aplauze. Aplauze cu mâini prelungite în pâini. Fiecare palmă, o pâine. Câştigată cu sudoarea frunţii uneori, alteori cu sânge şi cu bucăţi de carne – aşa cum s-a întâmplat cu Ologul (Mihai Hurduc) –, pâinea s-ar cădea să fie sfântă. Acum le este aruncată de la ferestrele palatului. O plătesc cu aplauze. Şi cu zâmbete [...] Citește în continuare
O carte de film absolut necesară. O carte de teatru absolut necesară. Aceasta este CARAGIALE în viziunea autorilor de film, scrisă de dr. Elena Saulea. Este un studiu amplu, sintetic, ce urmăreşte, aşa cum spune autoarea – profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” –, reconsiderarea ecranizărilor după Caragiale, realizate în [...] Citește în continuare
Un pic de linişte. Câtăva vreme în care niciun zgomot să nu mai ajungă la tine. Tu, prins într-un spaţiu fără putinţă de comunicare cu exteriorul… Ce se întâmplă? O poveste! [...] Citește în continuare
Ce fac absolvenţii? Câţiva, cu siguranţă, vor reuşi. Cam 10 la sută din numărul total al unei promoţii. Vor intra în teatru sau/şi vor face film. Dar câte teatre pot primi, în fiecare an, atâţia şi atâţia absolvenţi? [...] Citește în continuare
Gestul larg, frazarea sigură, sobrietatea argumentării din apariţiile publice ale profesorului Florian Potra, precum şi scrisul său, niciodată lăsat la voia conexiunilor întâmplătoare sau furat de inutile jocuri de cuvinte, le-au lăsat multora – chiar dintre oamenii breslei – impresia unei personalităţi puternice, dar fără supleţe, fără umor sau, cum a spus odată prea de [...] Citește în continuare
Vorbesc pe Facebook cu studenţii mei. Multora dintre ei tot studenţi le spun, deşi sunt ani buni de când au terminat facultatea. Îmi sunt dragi şi mă bucur şi pentru cel mai mic succes al lor. E o zi de vacanţă în care, nu ştiu de ce, mă simt ca în studenţie. Şi, inevitabil, gândul [...] Citește în continuare
Bac! Dezastru. Anul acesta nici măcar jumătate din cei care s-au prezentat la examenul de maturitate, cum se mai zice, nu au reuşit să ia nota minimă. Cine e de vină? Probabil că de vină sunt, în primul rând, cei care i-au adus pe elevii care habar nu au de nimic până în clasa a [...] Citește în continuare
Televiziunii române îi datorez primul spectacol Caragiale pe care l-am văzut: O scrisoare pierdută, în regia lui Sică Alexandrescu. Era versiunea de după 1962... [...] Citește în continuare
