Primul număr al revistei noastre a apărut pe 29 octombrie 2009. Voiam atunci să scriem altfel despre teatru: „Când am hotărât să construim o revistă de teatru şi l-am chemat pe Yorick din lumea lui Hamlet să ne fie însoţitor pe cărările atât de fragile pe care teatrul le deschide spre inima lumii, ne-am propus, [...] Citește în continuare
„Să încercăm să ne ascultăm. Pentru că aşa de mult fiecare vorbeşte ca un automat, ca nişte maşini. Acolo, la ateliere (Academia Itinerantă Andrei Şerban n.r.), despre asta era vorba, să asculţi pe cineva, să asculţi tonul vocii, să asculţi ce vrea să spună celălalt, să-l respecţi pe celălalt. Trăim într-un timp în care nu [...] Citește în continuare
Cred că teatrul ca artă trebuie să treacă dincolo de demonstraţia de virtuozitate sau de pricepere pură şi simplă. Cred că trebuie să atingă o zonă mai profundă şi asta am încercat eu să arăt în FNT. [...] Citește în continuare
Recent, artista Mihaela Marin i-a dedicat un album tipărit în condiţii grafice excelente regizorului Andrei Şerban, mai exact unora dintre variaţiunile sale scenice pe teme din Cehov, Shakespeare şi Bergman. [...] Citește în continuare
Să încerci să-l montezi pe Cehov „altfel” este, pe de o parte o modă, pe de altă parte, o necesitate. În cazul lui Cehov, direcţia trasată de Stanislavski a fost atât de puternică, încât îndepărtarea de la acea linie a însemnat – la noi încă mai înseamnă – un act de curaj. Pentru că spectactorul [...] Citește în continuare
Prea puţin le-au reuşit spectacolele regizorilor care au avut curajul să încerce în ultimii ani o montare cu „Scrisoarea pierdută” a lui Caragiale. Prea puţine spectacole de referinţă pe acest text. „Scrisoarea” lui Alexandru Tocilescu de la TNB a stârnit controverse, a lui Grigore Gonţa nici măcar asta, iar cea mai recentă încercare de la [...] Citește în continuare
Doi bărbaţi se întâlnesc din întâmplare într-un compartiment al unui tren care urcă spre munte, prin tuneluri întunecate şi descoperă cum, fără să ştie, şi-au marcat viaţa unul altuia. O femeie, ziua educatoare şi noaptea târfă, se întoarce în cămăruţa ei sordidă… Un bărbat închiriază o cameră de hotel ca să se sinucidă şi moare [...] Citește în continuare
O poveste de dragoste între un star pop şi o antreprenoare de pompe funebre, descoperită prin anunţ la „Matrimoniale”. Aşa ar suna o prezentare de o frază a piesei „Cheek to Cheek”, povestită de ea… O „hoaşcă bătrână” şi, pe deasupra, antreprenoare la pompe funebre face o pasiune morbidă pentru un cântăreţ celebru şi tânăr. [...] Citește în continuare
Dacă ar face o excursie la început de secol XXI şi s-ar întâlni în buncărul unui nou război troian cu personajele lui Katalin Thuróczy din piesa „Sandros”, probabil că Andromaca, Elena sau Hecuba ar avea un şoc. Întâi, pentru că ar constata cât de puţin s-a schimbat lumea şi apoi, pentru că şi-ar da seama [...] Citește în continuare
Deşi e aproape de final şi mai toată lumea în mai toate teatrele din România s-a străduit să nu lase să treacă neobservat Anul Caragiale, sentimentul mărturisit sau nu este că, în ciuda acestor eforturi, ceva a lipsit. Că, în ciuda ideii afirmate sus şi tare, oricând şi oriunde, cum că, desigur, trăim în plin [...] Citește în continuare
Mi se pare că trăim într-o societate care depersonalizează, în care cea mai valabilă întrebare este dacă acest tip de societate mai permite naşterea sau întreţine arderea unui sentiment dezinteresat, de prietenie pură, de dragoste pură, nepervertit. [...] Citește în continuare
În centrul oraşului Oradea, o clădire vopsită în roşu-cărămiziu, pe lângă care poţi trece de zeci de ori fără să te întrebi ce e înăuntru, dacă nu ţi-ar atrage atenţia gratiile de la geamuri şi foişorul de pază, adună înăuntru existenţe frânte. Motivele… Nu este locul să le dezvoltăm acum, dar întâlnirea cu cei doi [...] Citește în continuare
În ruinele unei biserici începe într-o seară o poveste fără „A fost odată…”. O femeie aşteaptă, un bărbat rătăcit intră în biserică şi ea începe să-i spună povestea pe care el a uitat-o de mult. Din acest plan al unei realităţi aparente se trece în cel de-al doilea plan, al expunerii poveştii. Rama lasă loc [...] Citește în continuare
„Orice e posibil. Eşti la teatru“, scrie o studentă. „Teatrul meu este o oglindă. O oglindă veche, zgâriată, cu geamuri sparte. Merg la teatru pentru a mă privi printre aceste bucăţi de geam sparte“, mărturiseşte alta. „Original“ şi „viu“, iată adjectivele cu care o altă studentă descrie teatrul pe care vrea să-l vadă. Brookian înainte [...] Citește în continuare
