Unii spun că ar fi prea cinic. Alţii cum că e prea crud. Actorii se plâng că sunt prea multe imagini şi prea puţină grijă pentru interpreţi. Cei mai mulţi contestă coerenţa şi lipsa unui fir narativ pe care să-l poţi urmări. Eu zic că e cel mai frumos exerciţiu de imaginaţie. „Călătoriile lui Gulliver” [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Sobă cu lemne, scaune vechi, o masă şi alte obiecte de gospodărie. Plus spaţiul vital al ferestrei, un interstiţiu prin care se poate privi ce e dincolo de spaţiul delimitat al încăperii, prin care se poate imagina lumea de afară, cu teluricul ei, cu roadele pământului, cu bătrânii care s-au împrietenit deja cu moartea, cu [...] Citește în continuare
Reţeta bunicii de tocăniţă: se căleşte o ceapă mare. Se adaugă trei morcovi, doi cartofi, o mână de ciuperci, un ardei gras roşu, unul verde, doi gogoşari, trei roşii, două mâini de fasole verde, câteva bucheţele de conopidă, jumătate de varză rasă, bulion, sos tomat, sare, piper şi cubuleţe de carne – porc, vită, pui, [...] Citește în continuare
Mai mult decât o poveste despre o generaţie rătăcită, al cărei exponent ar fi Karolina, fata care se sinucide de „viaţă care doare”, „Absint” este, în viziunea regizorală a lui Claudiu Goga, o „mică” tragedie fără „eroi” sau, altfel spus, o poveste despre vieţuirea eşuată – într-un anumit context social (comunism/ postcomunism), dar, aşa cum [...] Citește în continuare
„Din câte ştiu eu, după Stanislavski nimeni n-a cercetat natura actoriei, fenomenul care este actoria, sensul ei, natura şi ştiinţa acestui proces mental-psihici-emoţional mai în profunzime şi mai cuprinzător decât Grotowski”, scria cândva, plin de admiraţie, regizorul Peter Brook. Entuziasmul lui Grotowski, polonezul pasionat de munca sa până la epuizare, până la ultima suflare, polonezul [...] Citește în continuare
„Herman Broder se întoarse cu faţa în sus şi deschise un ochi. Încă netrezit bine din vis, se întrebă dacă se află în America sau la Tzivkev, dacă nu cumva într-un lagăr german. Ba, tot fantazând, se închipui în ascunzătoarea lui din podul plin cu fân al unei şuri din Lipsk. Toate acestea se contopeau [...] Citește în continuare
Dacă la momentul la care a fost scrisă – final de secol XIX – „Domnişoara Iulia” a stârnit un imens scandal, pentru că răsturna tabuuri, astăzi este mai complicat să găseşti o formulă scenică prin care piesa lui Strindberg să şocheze. Sexualitatea, pasiunea afişată, femeia şi dorinţele ei, raporturile sociale, astăzi totul este, în principiu, [...] Citește în continuare
Ne adorăm copiii ca pe lumina ochilor, facem sacrificii de dragul lor şi muncim din zi şi până-n noapte să agonisim. Visăm la o familie frumoasă şi la un cămin fericit, oricât ar fi de mic. Aparţinem unei naţii în numele căreia ne sacrificăm cu onoare. Iubim, trăim, suntem mai devreme sau mai târziu prădaţi [...] Citește în continuare
O pereche de îndrăgostiţi. Ar străbate înaripat Pământul şi nu le-ar ajunge mii de jurăminte să-şi pecetluiască dragostea. O bancă în parc – martor tăcut al întâmplărilor de gen – şi o statuie… vorbitoare – comentatorul oarecum antipatic al acestora. După douăzeci de ani, căsătoriţi. Se sufocă în acelaşi dormitor şi nu le-ar ajunge mii [...] Citește în continuare
Oana Medrea Să montezi textele lui Caragiale este un gest (încă) încadrabil în normalitate, explicabil prin prestigiul care încununează opera dramaturgului. Alţii, în schimb, şi-ar putea declara nemulţumirea faţă de un exces de variante scenice. Desigur, când te afli în plin an omagial Caragiale, nimic nu e prea mult. Iar ori de câte ori un [...] Citește în continuare
Într-o mică vale uitată din Polonia curge un pârâu. Printre copacii pădurii, Vitek şi Alina se iubesc, îşi fac jurăminte, se joacă serios de-a Romeo şi Julieta, sunt copii frumoşi care au încă voie să greşească. O mamă îşi creşte băiatul cu dragoste sufocantă şi îi dictează viitorul. Vitek o ascultă conştiincios, din respect pentru [...] Citește în continuare
Dacă Ibsen mai este actual astăzi şi în ce fel, dacă este mai actual astăzi decât atunci când a scris, dacă dramele lui burgheze pot vorbi pe limba societăţii de azi, dacă personajele lui feminine ascund în ele un sâmbure de feminism care a înflorit puternic de la momentul când a creat şi până acum, [...] Citește în continuare
Tatiana Niculescu-Bran Cine e Hedda Gabler ? Fiica unui general aristocrat de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Tânăra soţie a unui universitar mediocru şi aiurit. Fosta iubită a unui istoric vizionar şi boem, rivalul soţului ei. Prietena interesată a femeii lui. Ţiitoarea fără voie a unui judecător lasciv. O femeie rea pentru că se teme [...] Citește în continuare
Hedda, fiica generalului Gabler, a plecat în viaţă cu o mică moştenire: pistoalele şi mândria. Într-o lume dominată de bărbaţi, în care femeia nu poate fi altceva decât obiect estetic, o tânără puternică trage focuri de armă şi se plictiseşte. Soţul e un popândău simpatic, ataşat încă de fustele mătuşilor; o caricatură de profesor universitar. [...] Citește în continuare
