Cordonul argintiu care ţine, pentru încă o vreme, trupul legat de suflet. Într-un context contiguu, regizoarea Chris Simion aduce spectaculos această imagine pe scenă: este momentul în care, prin strălucitoare tuburi argintii, Francesca (Ştefana Samfira), Jérome (Radu Micu) şi Raymond (Ionuţ Niculae), servitorul lor, îl obligă pe Benjamin (Florin Zamfirescu) să inhaleze, împreună cu ei, [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Societatea în care trăim este atât de sufocată de politică, încât ideea de a pune în scenă o piesă încadrabilă în zona teatrului politic ar putea fi perdantă. Desigur, „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” are avantajul că este un text montat rar în România – unde Brecht în general este montat rar – [...] Citește în continuare
Ce să ne mai facem cu domnul Caragiale? După omagii-fluviu şi statui megalitice, cum să ne mai atingem de el? Ne apropiem cu pioşenie de opera sacră şi nu îndrăznim să strivim corola de minuni a geniului unic al dramaturgiei româneşti. În anul dedicat sărbătorii naţionale au existat două atitudini vizibile: prosternarea şi mutilarea. Ori [...] Citește în continuare
Cum să povesteşti un vis? Cum să opreşti fluxul conştiinţei şi să aduci în concret un tăvălug de senzaţii care te copleşesc? Cum să explici albastrul? Ce înseamnă 1? Unde se opreşte realitatea? Câţi metri are timpul? Cât durează un spaţiu? Ce culoare are nota sol? În ce cheie se cântă un tablou?…?…?…? Rober Wilson [...] Citește în continuare
Criza economică din ultimii ani a adus diminuări semnificative de buget şi în sfera artelor, a tăiat zdravăn din bugetele festivalurilor, dar teatrul nu este domeniul cel mai afectat. Prevăzători de nevoie, directorii instituţiilor de spectacol au mizat anul trecut pe un număr moderat de spectacole noi, amplasate în programe de management nu tocmai uşor [...] Citește în continuare
Nu fac parte dintre fericiţii care au văzut în 1990 „Trilogia antică” la Teatrul Naţional din Bucureşti. Dar am auzit despre ea atâtea poveşti cât să mă facă să regret că nu m-am născut cu câţiva ani mai devreme. Când am făcut ancheta despre cel mai bun spectacol al ultimelor două decenii, iar răspunsul constant [...] Citește în continuare
Nu pot vedea aura oamenilor, nu am cunoştinţe vaste de numerologie, nu am aprofundat învăţăturile Bisericii, nu ştiu fizică cuantică. Simt doar. Şi îmi e suficient să înţeleg că ceva se întâmplă. Energia, pe care nu ştiu să o definesc, există. O percepem şi ne raportăm cu toţii la ea. Pentru a nu fi suspectată [...] Citește în continuare
Se întâmplă destul de rar ca un spectacol să reziste pe scenă zece ani. Se întâmplă şi mai rar atunci când e vorba despre o montare pe un text al unui dramaturg contemporan. Motiv pentru care prezenţa spectacolului „Uzina de plăceri S.A.”, în regia lui Alexandru Berceanu, după piesa lui Valentin Nicolau, „Ca zăpada şi [...] Citește în continuare
În cei aproape douăzeci de ani de regie, Vlad Massaci şi-a încercat mâna în mai toate zonele dramaturgiei. De la teatrul antic la textul absurd, de la Molière la Cehov şi LaBute, a căutat să descopere şi să vorbească pe limba spectatorului de azi. Convins, după propria mărturisire, că teatru de calitate înseamnă teatru care [...] Citește în continuare
Myra Iosif În ciuda crizei această toamnă „a nemulţumirii noastre” a rodit o puzderie de evenimente scenice, prilejuite de calendare omagiale, centenare, bicentenare etc. Autori clasici şi moderni, în operă, balet, dans, teatru, pantomimă, mai toate muzele au intrat într-o horă comună antrenând curiozitatea spectatorilor şi lăcomia cronicarilor. A urmat o intensă trepidaţie, agitaţie verbală [...] Citește în continuare
Departe de a fi un „outsider” în peisajul teatral autohton al momentului, Teatrul German de Stat Timişoara se află, cu certitudine, într-un moment fast al existenţei. O dovedesc invitaţiile la importante festivaluri naţionale, premiile obţinute de artiştii săi, aprecierile publicului şi ale criticii. Pe 1 ianuarie 2013, va aniversa 60 de ani de la înfiinţare, [...] Citește în continuare
Conu Leonida şi Efimiţa urcă încet scările spre scenă, îmbrăcaţi în costume „din cele bune”, îşi iau microfoanele uşor stânjeniţi, se aşază pe canapea şi încep să vorbească – la microfon! –, cu acel firesc forţat, atât de familiar tuturor show-urilor de televiziune la care sunt invitaţi „oamenii obişnuiţi”. Replicile lui Caragiale curg, tăcerile şi [...] Citește în continuare
În ritm vioi de rap începe o poveste Cu sânge pe pereţi vărsat de nişte fete, Care din închisoare ajung direct pe scenă; Dansează, cântă bine, dar viaţa e obscenă. Trebuie ca mai întâi s-omoare un bărbat, S-ajungă după gratii, să-şi ia un avocat: Bill Flyn pe al său nume, un nume renumit, Care pe [...] Citește în continuare
După ce a montat spectacole de operă pe cele mai mari scene ale lumii, Andrei Şerban alege pentru inaugurarea clădirii teatrului şi operei din Iaşi „Indiile galante”. Extraordinara lucrare a compozitorului francez Jean-Philippe Rameau, pe care regizorul a mai pus-o în scenă la Opera Garnier din Paris, în 2003, este o premieră în România din [...] Citește în continuare
