Săptămâna trecută Teatru Bulandra din capitală a găzduit trei reprezentaţii ale spectacolului „Imediat”, realizat de Camille Boitel la Théậtre de la Cité International din Paris. Un spectacol care amuză şi scoate din minţi în aceeaşi măsură, deşi se pare că unii spectatori (care n-au rezistat până la sfârşit) mai mult i-a înnebunit decât i-a distrat, [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Castellucci este, fără îndoială, unul dintre numele importante ale regiei europene şi mondiale, recunoscut în primul rând pentru felul în care combină regia de teatru cu arta plastică. [...] Citește în continuare
Primul musical independent din România este un spectacol adevărat, cu personalitate, substanţă şi culoare, născut în mod fericit pentru a-i pune omului de azi oglinda în faţă. [...] Citește în continuare
Poezia, forţa, stranietatea lui Shakespeare stau dincolo de cuvinte, dar trec prin ele. În piesele lui, vorbele nu sunt niciodată în plus sau în minus. Nu sunt doar vehicule de sensuri, ci planete care trebuie descoperite de fiecare artist... [...] Citește în continuare
„Am scris această piesă ca să învăţ să mor”. „Regele moare” e între textele lui Eugene Ionesco poate cel mai uman, mai puţin „absurd”, mai cald… E, poate mai multe decât celelalte piese, o poveste. Despre viaţă şi despre putere şi despre moarte. În ultimele două seri ale FNT, (care s-a încheiat aseară) la Teatrul [...] Citește în continuare
Festivalul Naţional de Teatru s-a deschis sâmbătă seara la Teatrul Bulandra cu câteva discursuri şi o premieră. „Măsură pentru măsură” de William Shakespeare, în regia lui Matthias Langhoff... [...] Citește în continuare
Odiseu este eroul. El nu vorbeşte. Despre el se povesteşte. Ni se povesteşte. Eu aflu povestea ta, tu asculţi povestea lui... Fiecare, cu siguranţă, are o poveste de spus... [...] Citește în continuare
Repovestirea şi recroirea „Odiseei” pe înţelesul tuturor, umanizarea epopeii pe măsura universaliilor umane are în acest spectacol un moment de graţie. Pentru că este deopotrivă inteligent şi liric, vioi şi metaforic, pentru „elitişti” şi pentru gaşca din faţa blocului... [...] Citește în continuare
Pentru un om care-i studia, să tot fie 10 ani de atunci, pe Derrida şi pe Baudrillard, importanţi gânditori ai postmodernităţii, la vremea în care interesul pentru ei se ofilea în Occident, succesul aşa-numitului spectacol „Who Is Fergus Kilpatrick?” rămâne un mister. [...] Citește în continuare
Textul lui Edward Albee, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, este una din acele piese care, dacă actorii sunt sub forţa replicilor, iar regia nu stabileşte limpede şi dintru început tipul de relaţie/ relaţii pe care cei patru protagonişti trebuie să le dezvolte, îşi trădează fără regrete participanţii la joc. [...] Citește în continuare
„Graffiti.Drimz” e un spectacol generos. În primul rând pentru că le dă voie studenţilor de la UNATC să joace pe o scenă profesionistă şi să ia contact cu publicul, cu critica şi cu ei înşişi.. [...] Citește în continuare
În ciuda statutului său de „rege al comediei de pe Broadway”, dramaturgul Neil Simon, de notorietate în America, a fost considerat multă vreme, mai ales de criticii tradiţionalişti, un scriitor de mâna a doua... [...] Citește în continuare
„True West” este acel gen de text care, dacă regia şi actorii nu-l fac prietenos pentru spectator, rămâne nu atât încifrat, cât, mai degrabă, riscă să rămână nedigerabil... [...] Citește în continuare
„Curtezanele din Peninsula Italică aveau o reputaţie extinsă la scară europeană”, scriu autorii extraordinarei „Istorii a corpului” în primul volum, „De la Renaştere la Secolul Luminilor”, adăugând: „Orice călător care se respecta petrecea cel puţin o noapte cu una dintre aceste sirene”. Însă nu în lumea „sirenelor” veneţiene, dorite şi detestate, plonjează spectacolul montat de [...] Citește în continuare
