Există obiceiul, tot mai mult în ultimul timp, ca premierele să fie urmate sau precedate, după caz, de conferinţe de presă. În care să se discute (uneori să se dispute) alegeri şi soluţii regizorale, să se prezinte lucruri tehnice şi administrative, să se explice şi să se expliciteze… Personal, optez pentru „eu nu strivesc corola…”, [...] Citește în continuare
Editorial
Labirint nesfârşit în care te poţi rătăci pentru totdeauna, dar în care poţi descoperi şi palate fermecate, bine ascunse sau aşezate la vedere, arhivă a prezentului şi a trecutului, deschisă spre viitor, Internetul este o şansă şi pentru teatru. Numai că instituţiile de spectacol din România nu vor sau nu ştiu să joace această carte, [...] Citește în continuare
Săptămâna trecută UNITER şi-a anunţat nominalizările pentru Gala care va avea loc în aprilie. Sigur că atunci când vine vorba de premii – mai ales când se întâmplă să existe o singură organizaţie care oferă aceste distincţii, cum e cazul sistemului teatral românesc – mulţumirile şi nemulţumirile sunt multe şi de toate felurile. Că, de [...] Citește în continuare
Cum mâine este 1 martie, voiam să scriu – dincolo de orice acces de feminism – despre teatru şi creaţia feminină în teatru. Despre ceea ce a însemnat creaţia unor mari regizoare, despre mari actriţe, despre amprenta pe care structura feminină o lasă sau nu asupra unei opere de teatru… [...] Citește în continuare
Cu ceva vreme în urmă, am postat pe site o întrebare despre teatru şi criză. Dacă ceea ce numim de mai bine de doi ani „criză economică” afectează în vreun fel calitatea spectacolelor de teatru. Că între timp aşa-numita „criză” s-a cronicizat şi a devenit „normalitate” – cu toate ghilimelele de rigoare – este o [...] Citește în continuare
După ce, câţiva ani la rând, moda Sf. Valentin a fost considerată trendy şi cultivată şi unde a fost, şi unde n-a fost cazul, acum trendul s-a schimbat şi e la modă să fii anti-Sf. Valentin şi pro-Dragobete. Care Dragobete a intrat în folclorul contemporan puternic împins din spate de Sf. Valentin venit de peste [...] Citește în continuare
2011 a început de două săptămâni. Între timp, la sfârşit de 2010 un bărbat s-a aruncat de la balcon în Parlamentul României, iar acum câteva zile un altul a vrut să-şi dea foc, înfăşurat în tricolor, într-un tribunal din Timişoara. Viaţa bate şi filmul, şi teatrul… Totul se trăieşte la maxim, frica, disperarea, plăcerea, totul [...] Citește în continuare
Disputa dintre critic şi creator nu e de dată recentă. Că „arta” de a critica a fost cel mai adesea considerată un parazit ce se hrăneşte din arta propriu-zisă e un fapt bine cunoscut. Dar că, pe de altă parte, „parazitul” a existat dintotdeauna, într-o formă sau alta, mergând împreună cu actul artistic, e o [...] Citește în continuare
Necunoscând bine situaţia decât în urbea lui Bucur, pun întrebarea retorică din titlu referindu-mă la situaţia celor care vor să cumpere carte de teatru în Bucureşti. Ştim, mai toţi, că această categorie de literatură este foarte slab reprezentată pe piaţa editorială din România. Dacă înainte de criza economică se mai găsea câte o editură care [...] Citește în continuare
Orice formă de dictatură se bazează pe puterea de decizie univocă. Şi se întâmplă la fel fie că e vorba de conducerea unui stat, a unei instituţii, a unui festival sau a orice altceva… Atunci când un singur om are putere de decizie dispare pluralitatea. Când vine vorba de artă, un singur om înseamnă un [...] Citește în continuare
Aproape în acelaşi timp cu Festivalul Naţional de Teatru s-a desfăşurat la Bucureşti cea de-a treia ediţie a unui alt festival, de data asta internaţional, organizat de Teatrul de Operetă „Ion Dacian” şi numit „Viaţa e frumoasă”. Sigur că în mod normal n-ar trebui să fac comparaţii. Unul este naţional, celălalt internaţional, unul îşi propune [...] Citește în continuare
Deşi suntem în plin Festival Naţional de Teatru, nu puteam să las să treacă gândul că s-a scurs un an de când existăm şi aproape 50 de numere… De mulţumit, sunt multe pentru care ar trebui să mulţumesc şi câţiva cărora ar trebui să le mulţumesc, dar poate că încă nu-i momentul potrivit. Ce vă [...] Citește în continuare
Mai mult decât oricând, în ultima perioadă, de câte ori am intrat într-o sală de teatru şi aşteptam să se stingă luminile, am trăit un sentiment pe de o parte de relaxare, de detaşare, de plăcere nespusă că încă există (cât o mai exista…) acest loc unde poţi fugi. De tine sau de lumea din [...] Citește în continuare
Voiam să scriu despre supravieţuire în România şi în lumea teatrului românesc. Despre cei şapte sau opt sau zece milioane de lei (vechi) pe care îi câştigă în medie un actor după o lună întreagă. Dar la momentul la care m-am apucat să scriu am aflat că a murit Mircea Ghiţulescu. Şi m-am oprit. Pentru [...] Citește în continuare
