Oamenii care vin în teatrul independent sunt dornici să vadă ceva nou, viu și real. Cei care vin la teatrul instituționalizat se pare că doresc să vadă ce s-au obișnuit să vadă. Cumva, sunt un public mai ușor de prostit, de fapt așteaptă mult mai puțin. Teatrul de stat e ca un mamut, ca o [...] Citește în continuare
Interviu
Ce se întâmplă în creier, combinat cu ceea ce tu nu știi că știi, duce la lucruri mult mai interesante decât ar ieși, dacă ai sta să te gândești la infinit și ai pune pe hârtie, punct cu punct. Eu cred că, pe drum, mai apare și o mică atingere a îngerului. Înseamnă inspirație, creație, [...] Citește în continuare
S-a născut pe 22 iunie 1943, la Buzău. A împlinit acum două zile 70 de ani, pe care i-a sărbătorit în România, printr-o mică petrecere la Fundația Lowendal, unde s-au întâlnit prieteni care i-au traversat existența. De curând, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a lansat o nouă carte, „Călătoriile sau orizontul [...] Citește în continuare
Născut într-o familie de artiști, pe scenă de la cinci ani, Jeremy Stockwell pare să știe tot despre teatru și ceva în plus. De câteva decenii joacă, regizează, scrie, orgnizează, antrenează, înființează școli pentru actorie. Nicio muncă din sfera teatrului nu-i este necunoscută. Jucăuș, relaxat și spontan, omul de teatru ce călătorește adesea cu recitalurile [...] Citește în continuare
Oamenii nu mai au pregătirea să vadă un spectacol de Cehov, să zicem. Îl văd pentru nu ştiu care regizor sau actor, rafinamente de-astea: stridii în nu ştiu ce loc din lume, în nu ştiu ce anotimp, când ele n-au ce căuta acolo. Aşa e şi cu aceşti autori. Ei sunt mult prea consistenţi pentru [...] Citește în continuare
Textul din „Scrisorile portugheze“ răscolea în mine sentimente pe care nu le doream, pe care le respingeam, de care fugeam. Apăsa exact pe rănile pe care voiam să le închid. Și el mă obliga să caut chiar acolo și să transform ce simt ca să fac un lucru artistic. Iată de ce mi-a fost greu [...] Citește în continuare
România e o țară de 20 de milioane de oameni, știri nu avem, așa că presa inventează subiecte... Şi participând pasiv la subiecte tratate gen „moartea lui Sergiu Nicolaescu” telespectatorul e vinovat. Așa că, vă rog eu, nu mai faceți asta! Numai noi putem cerne. Nu ține de vreun ministru al integrității morale și să [...] Citește în continuare
În ziua de azi e nociv să speri ca actor. Dacă nu eşti un om puternic şi te costă prea mult, atunci când nu se împlineşte ce îţi doreşti, nu e prea bine. Acum caut o strategie să fac cumva să se deschidă uşile care stau mereu închise şi să ne vadă ochii aceia care [...] Citește în continuare
Cel mai mult mă doare ce se întâmplă cu actorii tineri. De atâția ani, toate teatrele au ușa închisă pentru tineri care abia-abia au șansa unei colaborări, dar numai dacă au noroc. Nu e posibil ca un tânăr să fie angajat cu un salariu de 800 de lei! Atunci, cum să-l judeci că ajunge la [...] Citește în continuare
Cred că atunci când pe scena Galei STAR vom putea vedea în egală măsură şi spectacole de circ, de teatru nonverbal, happening-uri mizând pe artele plastice, recitaluri trimiţând la musical etc., am să pot sa spune că am atins idealul… [...] Citește în continuare
Trăim niște vremuri absurde, în care starea ființei umane se rezumă la violență. (Deci nu mai are nimic uman.) Oamenii sunt violentați din toate părțile, de televizor, de internet, de așa-zisa muzică, de semenii lor. Așa că, la rândul lor, răspund cu violență. Eu n-am cum să arăt cu degetul nufărul din noroi decât dacă [...] Citește în continuare
Există un clivaj major între încheierea studiilor și ce urmează după. Există doar o gală a absolvenților, vara, cu spectacole înghesuite în câteva săli, la care vin foarte puțini. Este, poate, dezinteres de ambele părți. Școala vrea să aibă grijă de studenți, nu de absolvenți, iar teatrul e preocupat de propriile spectacole și să-și plătească [...] Citește în continuare
Ce se întâmplă în spatele ușilor închise? Ei bine, le-am deschis. Lumea poate veni să vadă dacă orizontul lor de așteptări e confirmat de ce se întâmplă în spatele ușilor, de data aceasta deschise. Această parte nevăzută a interiorului profesiei lor e o curiozitate și curiozitatea e un element necesar pentru orice fel de devenire. [...] Citește în continuare
Am căutat nu doar locuri, ci și spectacole căci niciodată nu m-am mulțumit cu apartenența la un singur teritoriu teatral. Mă identific cu acel amant persan care traversa lumea pentru a-și regăsi iubita dispărută: „Crezi că e aici? îl întreabă un prieten...” „Nu, dar eu o caut peste tot.” [...] Citește în continuare
