„Bricabrac” este un extraordinar document de viaţă trăită în culisele teatrului şi apoi pe platoul de filmare. Lungă, aspră şi emoţionantă confesiune, întreruptă de pagini de jurnal de regie şi de însemnări frisonante... [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Afirmaţia lui Victor Ioan Frunză din studiul „Elemente ale unei regii simple”, cum că „spectacolul este captiv în text, iar regizorul îl ajută să iasă”, mi-a amintit de o celebră povestioară cu Michelangelo şi blocul de piatră... [...] Citește în continuare
„Nu ştiu de ce vreau să scriu o carte, dar simt, la fel ca atunci când lucrez la o piesă, că trebuie, că am nevoie s-o fac"... [...] Citește în continuare
Interpretarea cu totul „neortodoxă”, cu „inflexiuni” regizorale, pe care Măniuţiu o dă textelor shakespeariene, e o lectură plină de farmec (a se citi „vrajă”) tocmai pentru că „striveşte corola de minuni” fără „să-i ucidă cu mintea tainele”... [...] Citește în continuare
Elita luase loc la parter şi proştii sus, aproape de cer. În lojă stătea o întâmplare cam abătută şi un năpraznic destin în mare ţinută. Un dezastru tare cât zece tot spera că totul va trece. Un naufragiu dormita în fotoliu înfăşurat în linţoliu. O răceală vagabonda prin sală. O inocenţă strălucea printr-o totală absenţă. [...] Citește în continuare
A rămas încă mult „balast” în instituţiile de spectacol. E vorba despre actori care au contracte pe viaţă şi nu pot fi daţi afară. Şi mai e un aspect: e extrem de greu şi de complicat să pui pe liber un actor care are peste 50 de ani, care ori n-a fost bun niciodată, ori [...] Citește în continuare
A fost odată un cartier minunat în Bucureşti, numit Uranus. Pentru cei care n-au apucat să-l vadă niciodată e ca „amintirea” unui spectacol de teatru de demult, pe care-l cunosc din cronici şi fotografii... [...] Citește în continuare
"Conceptul de Ideo Ideis s-a născut în vara anului 2006, la iniţiativa unor tineri care doreau pur şi simplu mai mult. Mai mult pentru comunitate, mai mult pentru amatorii iubitori de teatru, mai mult pentru că era nevoie de mai mult..." [...] Citește în continuare
Când ajungi la “un teatru”, adică într-o încăpere dintr-o casă veche, aflată în spatele CEC-ului, ai, măcar pentru o clipă, impresia că intri în altă lume... [...] Citește în continuare
Pe 29 iulie, Nicolae Steinhardt ar fi împlinit 99 de ani. Dincolo de a fi fost unul dintre cei mai mari gânditori creştini ai ultimelor decenii, Steinhardt a fost şi un declarat iubitor al artei Thaliei. Unul dintre cei mai importanţi traducători ai textelor fundamentale ale teatrului, multe dintre ele adunate în volumele intitulate „Dialogul [...] Citește în continuare
Theo Herghelegiu “Il Viconte dimezzato” sau, pre limba noastră – “Vicontele tăiat în două”. Cand l-am descoperit pe Italo Calvino, autorul Vicontelui, nu m-am mai putut opri din citit, până am consumat toate cărţile publicate la acea oră în Bucureşti, adică, pe la unamienouăsutenouăzeci şi ceva… Astfel, am avalat alături de Viconte şi “Cavalerul inexistent”, [...] Citește în continuare
Nu există iubire. Slavă ţie: nu mai există. Există numai gura asta spurcată a mea care spune cuvinte: bucurie tandreţe dragoste dimineaţa sens lumină iarbă plăcere Dar pe lume există numai cruzime şi ploaia asta de sânge hemoragia asta întunecată a ta Oho! degeaba plouă cu sânge: nouă nu ne mai pasă în zadar ne [...] Citește în continuare
La noi, problema financiară e foarte dureroasă. Cred că e jenant să vezi că un actor merge cu transportul în comun. Am avea nevoie de un alt sistem de salarizare. Un actor care joacă în 15-20 de reprezentaţii pe lună ar trebui să câştige mai mult decât unul de aceeaşi categorie, care joacă 8 spectacole... [...] Citește în continuare
Recunosc din start că mi-am pierdut curiozitatea şi entuziasmul intelectual pe care ar îţi propun să mi le stârnească formulări care abuzează de cuvinte ca „a provoca”, „provocare”, sau expresii de genul „X aduce arta/ cultura în stradă”... [...] Citește în continuare
