Cel mai important regizor de teatru postbelic, așa cum îl consideră dicționarele, Peter Brook a împlinit săptămâna trecută, pe 21 martie, 90 de ani. Cu câteva luni în urmă a montat un spectacol și cu câțiva ani în urmă s-a retras de la conducerea Teatrului Bouffes du Nord de la Paris, care i-a fost casă [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Ca un tânăr câine într-o noapte m-am întors cu gâtlejul strălucind de o rană sunătoare. Uşa casei cu un ac lung tras din creier am deschis şi cu veselă ferocitate m-a izbit o boare. Mâini de măiastră, gheară vibratoare, îmi luaseră părul şi-l duceau la gură, la ochi, frecându-şi obrazul cu el de parcă ar [...] Citește în continuare
Mărioara și Vasilache sunt soț și soție. Se ciondănesc, își spun măscări, se tachinează fără încetare, se maimuțăresc fără să obosească. Grotești și grobieni, au și ceva gesturi obscene, ca să hohotească mai bine norodul de la sat, strâns la spectacol ca la bâlci. Pentru cei care nu știu, Mărioara și Vasilache sunt două personaje [...] Citește în continuare
stau pe un lemn pe jumătate putred cu bureţi crescuţi la capete şi mă uit cu tristeţe la soarele care-ncepe să scapete a mai trecut o zi, se apropie aş vrea să mai rămân dar nu mai pot o, dacă măcar aş spera că atunci sufletul meu va fi liber de tot acum e-nchis fără [...] Citește în continuare
Primul weekend al lui martie (ori cel dintâi al lui februarie?), mărțișorul într-un cuvânt, s-a serbat în dublu exemplar la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, așadar cu două premiere. O dată în mica Sală Studio (căci spectacolul de aici presupunea și familiaritate și familialitate), încă o dată în Sala Mare (în continuare cu lojile acoperite, [...] Citește în continuare
Lansat toamna trecută, în preajma alegerilor prezidențiale din România, cel mai recent film al lui Tudor Giurgiu, proiectat și la ediția din 2015 a Berlinalei, în afara competiției, a făcut vâlvă, atât cât mai poate face vâlvă un film la noi. Cum era de așteptat și cum și-a dorit regizorul, într-un context socio-politic tulbure, dar [...] Citește în continuare
La Facultatea de Teatru din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași a avut loc, pe data de 4 martie, un eveniment special dedicat lui K.S. Stanislavski în cadrul căruia au fost lansate cele două volume ale lucrării „Munca actorului cu sine însuși”, publicate în colecția Yorick a Editurii Nemira, într-o traducere semnată de [...] Citește în continuare
Nu te speria. Va fi atât de simplu totul Că nici nu vei înțelege Decât mult mai târziu. Vei aștepta la început Și numai când Vei începe să crezi Că nu te mai iubesc Îți va fi greu, Dar atunci voi pune Un fir de iarbă să crească În colțul știut al grădinii, Să ajungă [...] Citește în continuare
Textul face parte din volumul „Casa cu daruri”, de George Banu, în curs de apariție la Editura Nemira, și care continuă povestea din „Parisul personal. O autobiografie urbană”, de George Banu cu fotografii de Mihaela Marin, publicat în 2014. Pereții casei îmi sunt obosiți, ei respiră astmatic, lipsiți fiind de acele interstiții, care lasă aerul [...] Citește în continuare
Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, [...] Citește în continuare
Am sub ochi un dosar cu spirală roșie, ce conține un text pe care l-am descoperit la capătul lui 2014, eu, care nu mă lansez în lecturi, căci prefer spectacolele, eu, care mă tem să nu greșesc când citesc, da, eu m-am confruntat cu această neputință. Scrie pe coperta ușor mototolită: Om fără om (Oriunde [...] Citește în continuare
Textul face parte din ultimul volum de dramaturgie al lui Valentin Nicolau, „Oriunde mă duc, numai de mine dau”, apărut la Editura Nemira. Piesă într-un act Personaje: ALEX FRANCEZUL Acțiunea se petrece în acele clipe ce par a fi ultimele. Lui Alex Găvan Scena 1 Pe versantul unui vârf din Himalaya, undeva sub 8000 de [...] Citește în continuare
Îți mai aduci aminte de casa noastră, Singuratică, nuci și castani ancestrali ascunzându-i Zidirea imaculată… Iar către scările albe Erau două șiruri posomorâte de brazi. Zidire înaltă și zveltă, un templu de spumă, Sau mânăstire… Semne ciudate împodobeau frontonul ionic Pe care ar fi putut exista o inscripție Neconcepută… Pe sub ferestrele-nalte cu gratii În [...] Citește în continuare
Toţi mă vânau. Făcându-şi pe seama mea tot felul de iluzii, mă vânau. Unii credeau că sunt morun. Şi se vedeau în faţa castroanelor cu caviar. Toţi mă vânau. Convinşi că norocul le-a scos în cale o pradă nemaipomenită, mă vânau. Unii credeau că sunt caşalot, Şi le sticleau ochii socotindu-mi tonele [...] Citește în continuare
