Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actriţa Nicoleta Lefter. [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Robert Woodruff mizează pe o mare disponibilitate de a experimenta şi de „a fi împreună pe scenă“ pe care o au actorii de la Teatrul Maghiar şi, de asemenea, pe o combinaţie interesantă între teatru şi film, pe care o exploatează din plin. [...] Citește în continuare
Precursor al Suprarealismului şi al Teatrului Absurdului, “Ubu Rege” este primul dintr-o serie de trei texte în care Jarry satirizează nemilos puterea, lăcomia şi pe exponenţii lor - mai mari sau mai mici, mai importanţi sau deloc. [...] Citește în continuare
Un caz interesant este cel al montării mult aşteptate, „Însemnările unui necunoscut“, după F.M. Dostoievski, în regia lui Alexandru Darie, de la Sala Toma Caragiu. [...] Citește în continuare
Înainte de Festivalul Naţional de Teatru, desfăşurat la sfârşitul lunii octombrie 2011, revista Yorick vă propunea să alegeţi cel mai bun spectacol din selecţia centrală. În urma voturilor exprimate de cititori, vă oferim un top al spectacolelor invitate în ediţia cu numărul 21 a FNT. [...] Citește în continuare
În zilele astea de tihnă, privind pe fereastră fără vreo ţintă, m-am întors la anii copilăriei, ai adolescenţei şi tinereţii mele – am şansa de a mă fi întors în casa în care familia mea s-a mutat pe când aveam şase ani. Cu fruntea lipită de geam, l-am văzut în amintire pe Cornel Vulpe. Locuia [...] Citește în continuare
Cu vremea şi ochii tăi vor ajunge două mari întunecate păpădii. Mai uşor aluneci întru nemişcare dac-aş adormi cu faţa către cer auzind şi golurile dintre lumi. Dar ulmi cu pieliţa subţire ca în ureche la miei mestecenii de sticlă gri când se întinde-n somnul tau Etherul şi nu-l mai poţi opri. Cu vremea şi [...] Citește în continuare
Regia românească cuprinde maximum zece regizori în ochii cărora să te poţi uita şi să zici, „dom’le, eu după ochii ăştia mă duc până în pânzele albe”. Pentru că regizorii sunt şovăielnici, aparţin unor momente, nu au o continuitate a demersului lor... [...] Citește în continuare
Despre acest joc pe care istoria îl reiterează periodic îşi propune să vorbească tânărul regizor Andrei Munteanu, punând în scenă “Blazonul”, o piesă scrisă de unul dintre cei mai importanţi scriitori de limbă idiş, Shalom Ash... [...] Citește în continuare
În variantă originală, piesa se vrea o farsă din lumea showbiz-ului, o poveste suculentă din culisele producţiei unui spectacol, dulce-amară autoironie a lui Tom Dudzick la adresa breslei. [...] Citește în continuare
Metafora „livezii”, ca o panglică însângerată, traversează spectacolul lui Felix Alexa. Când imobilă, când în mişcare, ea e prezentă tăcut sau intervine concret, materializare a „spiritului” căruia nimeni nu-i poate scăpa şi a arborilor pe care fiecare îi iubeşte. „Livada” e în ei, în ei toţi, dar totodată e convertită material asemenea euharistiei: „sângele lui [...] Citește în continuare
Cum anu-i gata şi gurile rele ne vestesc, ca de atâtea alte ori în istoria cea plină de haz, un haz pe care-l simt numai plăsmuirile nemuritoare şi batjocoritoare ca mine, un 2012 apocaliptic, sunt hotărât să vă zic de bine. Asta, ca să dau cu tifla istoriei, vremurilor şi soartei celei neînţelese, şi ca [...] Citește în continuare
Acolo unde cred că eşti Nici trenurile nu străbat Acolo ca de sticlă par Pădurile de brad brumat. Tot mai departe simţi şi taci Adăugat la rest mereu Şi nu mai pot înainta Decât pierzându-mă şi eu. Cum ninge, alb e orice drum Şi alb respiră-ntregul timp. Nici nu te-aş recunoaşte-acum Desperecheat şi fără nimb. [...] Citește în continuare
Credeam că teatrul e ceva foarte uşor, un mizilic. Că spui o poezie bine simţită, dai drumul la o lacrimă şi gata, te cheamă să joci în filme şi la televiziune. Şi aşa devii... Ştefan Iordache! Nici prin cap nu-mi trecea că este vorba despre o muncă atât de îngrozitoare. [...] Citește în continuare
