Ce se întâmplă în spatele ușilor închise? Ei bine, le-am deschis. Lumea poate veni să vadă dacă orizontul lor de așteptări e confirmat de ce se întâmplă în spatele ușilor, de data aceasta deschise. Această parte nevăzută a interiorului profesiei lor e o curiozitate și curiozitatea e un element necesar pentru orice fel de devenire. [...] Citește în continuare
Numărul 164
A fost odată o facultate în care toți adolescenții care iubeau poezia își doreau să devină studenți. O facultate în care s-au construit legende, prin care au trecut diversele „generații de aur” care acum își dispută numele, o facultate unde studenția înseamna și calea spre glorie, și drumul spre o lume minunată de care, odată [...] Citește în continuare
Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la studenție, mă opresc imediat la lungile nopți nedormite, petrecute printre cărți, dar și prin baruri, după concerte, până când răsare soarele. Împreună cu oameni plini de dispreț la adresa celor care nu fac la fel, oameni revoltați că nu sunt înțeleși, oameni convinși că [...] Citește în continuare
Lavinia Şerban, Oana Bogzaru, Bianca Trifan, Cristina Constantin şi Andreea Rîmniceanu, studente în anul I la Teatrologie. Faceţi cunoştinţă cu echipa care se ocupă de ediţia din acest an a Uşilor Deschise… 1.De ce consideraţi „Uşi deschise” un eveniment important în viaţa voastră de studenţi? Ce înseamnă pentru voi şi de ce îl consideraţi (sau [...] Citește în continuare
Iepurele alb “din adâncuri” n-are ceas, ci doar inima rănită. Nu vine din Ţara Minunilor, ci pribegeşte în căutarea unei credinţe noi şi a unei utopice Ţări a Dreptăţii. Timid, ochelarist, fără vârstă, Iepurele alb e misterios, incognoscibil şi innacesibil. Ciudat, însă, căci pare prietenos şi familiar omului de pe acest pământ. Să fie oare [...] Citește în continuare
Lavinia Şerban, Teatrologie, Anul I Alina Epîngeac a terminat secţia de Teatrologie la UNATC. În prezent, este profesor asociat la aceeaşi universitate. Alina te cucereşte de la prima răsuflare. Ea nu răspunde la întrebări, ea povesteşte în exemple biografia unui copil al Teatrului. Fiecare are o poveste UNATC a lui. Care este povestea ta? Ce [...] Citește în continuare
Lavinia Şerban, Teatrologie, Anul I Vlad Logigan a terminat UNATC, secţia Actorie. În prezent, este profesor asociat la aceeaşi universitate. Am stat de vorbă despre Uşi deschise şi nu numai. Am stat de vorbă despre teatru… Fiecare are o poveste UNATC a lui. Care este povestea ta? Ce te-a determinat să dai la această universitate? [...] Citește în continuare
Lavinia Şerban şi Oana Bogzaru, Teatrologie, Anul I La secţia de Regie de Teatru, eşti arhitectul unor lumi imaginare. Sânziana Stoican şi Mircea Leonte vorbesc de pe trepte diferite despre aceeaşi pasiune: regia. Mircea Leonte este student la Regie, anul I, la clasa la care Sânziana Stoican este asistent universitar. Sânziana Stoican: „Îmi plăcea să-mi [...] Citește în continuare
Oana Bogzaru şi Andreea Rîmniceanu, Teatrologie, Anul I Dacă vrei să afli cum a fost pentru alții, care au aceleași dorințe ca și tine, atunci discută cu ei. Caută-i, ascultă-i, urmărește-i pe holurile facultății pentru că la un moment dat și ei au fost ca tine. Noi i-am găsit pe Alexandru Ion, actor, masterand la [...] Citește în continuare
Bianca Trifan, Teatrologie, Anul I Silvia Moroșanu, studentă la UNATC, anul I, secţia Actorie Păpuși și Marionete, povestește cum a ajuns şi cum e să studieze aici. Nu este singura pe care am întrebat, dar este singura care ne-a răspuns… Silvia Moroșanu: “Acum asta cred că e șansa mea de a-i molipsi pe alții”. UNATC, [...] Citește în continuare
Andreea Rîmniceanu şi Cristina Constantin, Teatrologie, Anul I În prag de Uşi deschise, am stat de vorbă cu Valentina De Piante Niculae este asistent în cadrul secţiei coregrafie, în UNATC Bucureşti. „Conştientizarea corpului ne ajută să descoperim potenţialul creator, şi astfel ne dăm seama că nu ne cunoaştem deloc”, spune ea. Ştiu că sunteţi de [...] Citește în continuare
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, [...] Citește în continuare
