Interviu

Este actriță a Teatrului Nottara, unde joacă de când a terminat facultatea, în anul 1993, la clasa profesorului Alexandru Repan. Crenguța Hariton a crescut în teatru, alături de trupa de actori-păpușari a Teatrului din Constanța, unde lucra mama ei, apoi, ea însăși a fost doi ani și jumătate actor-păpușar la Ploiești. Îi plac poveștile și-i [...] Citește în continuare

Carte de teatru

Teatrul absurdului de Martin Esslin este una dintre lucrările de referință din istoria teatrului modern. Cariera impresionantă a amplului studiu semnat de profesorul care a cercetat îndeaproape opere fundamentale ale modernității, multe dintre ele asocite acum cu postmodernismul și, în același timp, de-a dreptul „clasicizate”, punând sub lupă un fenomen polimorf, complex, este una dintre [...] Citește în continuare

Cronica

Cred că ceea ce contează prioritar în spectacolul Despre tandrețe pus în scenă la Teatrul Dramaturgilor Români de regizorul Felix Alexa (care semnează deopotrivă regia, ilustrația muzicală, light design-ul și versiunea scenică a montării) e că ne rezervă marea surpriză de a descoperi un Matei Vișniec substanțial altfel. Altfel și decât acel Vișniec din perioada [...] Citește în continuare

Cronica, Reportaj, Special

Decembrie se grăbește să își încheie toate socotelile și să treacă într-un an nou, poate mai creativ, mai surprinzător, mai inspirat. Așa că nu prea-l simți. Treci de la toamnă la iarnă cât ai clipi, schimbi trenurile pe nebănuite și conduci pe drumuri deja familiare. Încerci să prinzi ultimele premiere și să te încarci de [...] Citește în continuare

Cronica

În lipsa unor informații contrarii, risc și îndrăznesc să cred că piesa Semnale disperate către Planeta Pluto înseamnă o nouă scriere a Elisei Wilk pe care a montat-o în premieră absolută Teatrul 3 G din Târgu Mureș. O instituție de spectacole independentă, condusă de actorul și regizorul Ándi Gherghe, în care am putea vedea continuatorul [...] Citește în continuare

Cronica

La Teatrul Național din București se joacă, încă din anul 2009, și nu oricum, ci cu casa închisă, Toți fiii mei  de Arthur Miller. Spectacolul a fost pus în scenă de Ion Caramitru, format la școala de regie ce îi are drept repere esențiale pe Liviu Ciulei, cu al său „realism magic”, și pe Radu [...] Citește în continuare