Acum teatrul este pe moarte. Dar va reveni în forţă, dacă oamenii îşi vor aduce aminte că s-a născut din religie, începând în lăcaşe de cult, pentru a ajuta omul să ajungă la Dumnezeu... [...] Citește în continuare
Numărul 96
Ediţia de anul acesta a Festivalului Naţional de Teatru stă, cum ştim, sub semnul literaturii cehoviene, revizitate în ultimii ani şi de artiştii români, după o perioadă în care piesele genialului doctor cam absentaseră de pe scenele din ţară... [...] Citește în continuare
Cartea aceasta mi-a parvenit ca o sticlă aruncată de mult în mare, al cărei mesaj, din fericire, nu s-a sters, şi reuşesc încă să-l citesc. Azi Nemira îl comunică sperând că ceea ce vine dintr-un alt timp nu şi-a pierdut sensul şi că, dincolo de ani, esenţialul nu dispare... [...] Citește în continuare
Mai sunt patru zile până când începe Festivalul Naţional de Teatru. Şi nu a trecut mai mult de o lună de când s-a încheiat Festivalul „George Enescu”… Privite de la o înălţime convenabilă, cele două evenimente pot lăsa impresia unei lumi normale. Dispoziţia pentru actul cultural nu poate fi decât un barometru care arată „sănătatea” [...] Citește în continuare
„Pericolul teatrului e să piardă bătălia cu timpul. Acest semnal de alarmă a fost dat de Zeami cu sute de ani în urmă, când spunea: «Din păcate puţini sunt actorii pe care-i putem numi maeştri. Mi se pare ca arta teatrului a intrat într-un con de umbră şi floarea ei se ofileşte pe zi ce [...] Citește în continuare
Lume, lume, hai la nuntă! Nu una, ci trei, şi toate trei la Teatrul Mic! Chemarea sună astfel: “Oberon & Titania S.R.L. vă invită la nunţile lui Tezeu & Hypolita, Demetrius & Helena şi Lysander & Hermia”. Dar pentru cunoscători, se ştie, e vorba de o nuntă, două logodne şi-un soi de reînnoire a jurămintelor. [...] Citește în continuare
O trăsătură comună spectacolelor montate de Felix Alexa este un amestec de rafinament al regiei, care îşi propune în primul rând să pună în evidenţă actorul, cu o anume discreţie în ceea ce priveşte „lectura“ textului în scenă, dublată de o coerenţă care rămâne valabilă chiar şi în incoerenţe, de obicei asumate… [...] Citește în continuare
Alexandru Mâzgăreanu nu este doar unul dintre foarte tinerii regizori talentaţi din România de azi. El se numără, fără îndoială, printre puţinii preferaţi ai teatrelor bucureştene de stat, la care în general creatori abia ieşiţi de pe băncile şcolii au acces foarte greu şi foarte rar. [...] Citește în continuare
Domniilor Voastre le va fi trecut prin căpşoarele pline de vise că urâciosul de craniu atins cu dragoste de buzele învolburatului prinţ Hamlet ori a plecat în ţările calde, ori s-a lăsat de bufonerii şi s-a apucat de trebşoare serioase. Ori cine ştie ce-a păţit… Ei bine, nu, sărăntocul de la închipuita Curte a Danemarcei [...] Citește în continuare
A murit de congestie pulmonară, Păpuşa madonă de ceară. Păpuşile la căpătâi s-au strâns Cu ochii ficşi, sclipind a plâns. Biserica de mucava pentru pitici Plânge cu dangăte slabe şi mici. Sicriul de carton e pregătit Pe drumul de hârtie convoiul a pornit, Cai de lemn şi dric de ciocolată, Popa cu barbă de vată. [...] Citește în continuare
