Când eram tânără, n-avem temerile care mă împovărează acum. În timp, ele au devenit din ce în ce mai mari, și-au făcut loc insomniile, timpul în care mă răsfățam n-a mai fost timpul meu. Munca la un rol a început să mă copleșească, nu mi-am mai permis răsfățuri. Cred că actoria e o profesie care [...] Citește în continuare
Spectatorul, această entitate abstractă căreia i se adresează teatrul, această forță pe care artiștii o ridică în slăvi, considerând-o judecător suprem, este parte implicată în procesul de comunicare numit spectacol de teatru. Atunci când vine însă vorba de recunoaștere experimată prin premii și distincții, spectatorul nu joacă niciun rol. Hotărârea îi aparține exclusiv unui anumit [...] Citește în continuare
Primăvară capricioasă la Paris, aud, de fapt o primăvară ce se lasă așteptată ca orice divă. Poate se va îndura însă și-și va face apariția când orașul își va deschide porțile pentru Salonul de Carte, cel mai mare eveniment de gen din țară. Un paradis al cărților și al întâlnirilor dintre cei care le fac, [...] Citește în continuare
Robert Lepage și-a anunțat încă de anul trecut un proiect de amploare: o serie de patru spectacole, pornind de la patru piese bazate pe o suită ca acelea din jocul de cărți. Scenariul l-a scris împreună cu Sylvio Arriola, Carole Faisant, Nuria Garcia, Tony Guilfoyle, Martin Haberstroh, Sophie Martin şi Roberto Mori, iar proiectul a [...] Citește în continuare
„Orice operă de artă trebuie să aibă o idee clară, bine definită“, scria Cehov, continuând: „Trebuie să ştii pentru ce scrii. Dacă însă păşeşti pe acest drum fără să ai vreo ţintă hotărâtă, te rătăceşti şi talentul dumitale se iroseşte.“ Nu știu ce „țintă hotărâtă“ și-a stabilit regizoarea Luminița Țîcu atunci când a venit la [...] Citește în continuare
Inițiativa privată are sorți de izbândă la vremuri de criză. Se întâmplă în străinătate, se întâmplă în România. În criză de bani, de spațiu și de manageri dedicați, teatrul respiră, totuși, binișor. Își ia oxigenul de unde poate. Și trăiește, nu doar supraviețuiește. Este viu și are chef de viață. O dovedește și maratonul teatral [...] Citește în continuare
În generația creatorilor de teatru care tocmai au ieșit de pe băncile școli și încearcă să intre în spațiul pentru care s-au pregătit există artiști care, dincolo de tendințele, formulele, interesele și clișeele grupului din care fac parte, măcar prin vârstă, par să fi înțeles nevoia de deteatralizare a teatrului, realizată prin renunțarea la un [...] Citește în continuare
Un tur al presei internaționale arată din prima că vremuri prielnice nu se anunță pentru teatru nici în 2013. Idei ar fi, voință ar exista, dar mijloacele rămân precare sau, în unele cazuri, și acelea se volatilizează. În ultimii trei ani, criza economică a închis multe teatre mici, a împuținat considerabil repertoriile a destule instituții [...] Citește în continuare
Printre volumele care apar rar în România și cu care publicul nu este obișnuit, din motive ce țin și de particularitățile acestui spațiu cultural, și de apetența personală pentru un anume tip de scriere, apetență pe care editurile nu o cultivă decât în zone restrânse, se numără și volumele de convorbiri. Necesare prezentului și mai [...] Citește în continuare
Există destule teatre în România care, în jurul anului 2005, au intrat în renovare. În unele cazuri, rezultatele au fost lăudabile și se poate vorbi despre o reabilitare reușită, care a optimizat spațiul, a înlocuit sau a înnoit dotarea tehnică precară, uneori chiar primitivă. Există instituții de spectacol unde investițiile s-au concretizat într-o îmbunătățire reală, [...] Citește în continuare
Se întâmplă în zilele noastre, în zorii liberi și tehnologizați ai mileniului III. Un actor britanic a ajuns la închisoare în Uganda din cauză că face parte din distribuția unui spectacol care dezbate, printre altele, și tema homosexualității. Keith Prosser a fost arestat de poliția din Uganda și dus în carceră după ce a jucat [...] Citește în continuare
Distanța dintre ele este la ordinea zilei. Te izbești de ea tot timpul și deseori nici n-o recunoști în prima clipă. Dar nici mult nu durează până-ți dai seama și nici cine știe ce spirit de observație ieșit din comun nu-ți trebuie. Această distanță este apanajul societății noastre de amar de vreme. Și din societate [...] Citește în continuare
Marea frumusețe a artiștilor este că nu se lasă niciodată devoalați până la capăt. În ciuda valurilor de cerneală care curg și-i pictează în fel și chip, luminându-i sau umbrindu-i, explicându-i și intepretându-i, în ciuda bandei nesfâșite ce-i arată în diverse ipostaze, în ciuda înregistrărilor care le dezvăluie glasul și infexiunile, rămân inepuizabili. Printre ei, [...] Citește în continuare
Cine trece des prin Cișmigiu sau prin împrejurimile lui se poate intersecta cu el. Un domn înalt, impozant, de ceva vreme cu mustață, cu un pas nici prea vioi, nici prea încet, ci echilibrat, așa cum îi place omului pentru care echilibrul este totul, după cum mărturisește în interviurile din ultimii ani. Este zâmbitor și [...] Citește în continuare
