În pofida lătrăturilor de tot felul, caravana festivalurilor teatrale continuă. Pe de-o parte, atunci când lătratul originar e unul instituţional, devine muşcătură din buget. Deloc mică, precum “renumeraţia”. Pe de altă parte, “dopo festival”, corurile reunite ale “ultra-progresiştilor” şi “liber-schimbiştilor” impută ba c-au fost “foarte…”, ba c-au fost “prea…”, uitând (?) însă că şi progresul [...] Citește în continuare
Ultimele zile au zvârcolit pur şi simplu spaţiul virtual autohton cu discuţii care mai de care mai aprinse. “Teatru comercial” versus “teatru de artă”, “săli pline” versus “săli goale”, “marele public” versus “receptori specializaţi” şi aşa tot mai departe. Ultimele luni nu au fost nici ele scutite de bătălia inegală dintre “teatrul de stat” şi [...] Citește în continuare
Veche de când lumea, problema adaptării individului la societate a devenit vizibilă abia când viaţa socială a reuşit să fie suficient de democratică, încât să permită comportamente diferite (adesea văzute ca deficienţe) şi, fireşte, atunci când cuiva i-a şi păsat de aşa ceva. În secolele trecute, inadaptarea provenea din rigiditatea normelor sociale şi, uneori, din [...] Citește în continuare
Îmi amintesc cum, în contradictorii ani ’80 (săraci pe de-o parte, cenzuraţi pe de alta, dar incomparabil mai bogaţi spiritual decât prezentul pricopsit şi liber), pândeam cu înfrigurare fiecare apariţie a almanahului Gong, un supliment anual al revistei Teatrul. Nu numai pentru conţinutul său tematic – chiar bogat (retrospectiva stagiunii, interviuri, eseuri, istorie de teatru, [...] Citește în continuare
Povestea-i veche şi o ştim: nu avem tradiţia musicalului în România. De unde s-o avem, când nota pasivă ce caracterizează psihologia poporului român se reflectă şi în nota plângătoare a muzicii noastre populare. Lăcrămaţiile îndreptate spre cer contra tuturor asupririlor se regăsesc adesea în folclor, doinele abundă în văicăreli şi suspine înecate în lacrimi, iar [...] Citește în continuare
Nu puţine sunt premierele care au transformat Timişoara într-un loc special, unic, al spaţiului nostru geografic. De la cele mai cunoscute: primul oraş cu străzi iluminate cu gaz şi apoi electric, la fel – primul tramvai tras de cai, apoi electric, prima stradă asfaltată, prima staţie de salvare, prima linie de troleibuze, primul transplant de [...] Citește în continuare
De mai bine de un veac, clădirea fostului Teatru de Stat Oradea domină centrul baroc al oraşului. De fapt, amestecul de stiluri importate din Austro-Ungaria (cu arhitecţi cu tot) este specific acestui prim nucleu al umanismului în Transilvania. Regăsim această îmbinare şi în faţada teatrului: neoclasic cu elemente neorenascentiste şi neobaroce, precum şi în interiorul [...] Citește în continuare
Informaţiile obţinute „pe surse” în lungile-mi peregrinări prin ţară din ultimele luni sugerau că 2013 ar fi „Anul Pescăruşului” şi că mulţi artişti creatori se vor lăsa inspiraţi de această primă manifestare publică a dramaturgiei cehoviene. Iată însă că stagiunea se apropie cu paşi grăbiţi (sau mai lenţi) de final şi doar două astfel de [...] Citește în continuare
Istoria universală a teatrului pare a sta sub semnul unor întâlniri de graţie. În epoca modernă, în plin secol XIX, ducele de Saxe-Meiningen, considerat de foarte mulţi cercetători drept „părintele regiei”, dar şi autor absolut al producţiilor sale teatrale, şi-l alătură ca asistent pe actorul Ludwig Chronegk. Dacă ducele alege textul, dă indicaţii trupei, desenează [...] Citește în continuare
Luna lui Marte aduce cu sine nu numai Ziua Mondială a Teatrului (27), ci şi pe cea a Teatrului de Animaţie (21). În aceeaşi perioadă, Teatrul Ţăndărică din Bucureşti aniversează 68 de ani (!!!) de la prima reprezentaţie. Ca urmare, în această abundenţă de sărbători, pare firesc ca faimoasa instituţie să adauge şi o premieră [...] Citește în continuare
Iepurele alb “din adâncuri” n-are ceas, ci doar inima rănită. Nu vine din Ţara Minunilor, ci pribegeşte în căutarea unei credinţe noi şi a unei utopice Ţări a Dreptăţii. Timid, ochelarist, fără vârstă, Iepurele alb e misterios, incognoscibil şi innacesibil. Ciudat, însă, căci pare prietenos şi familiar omului de pe acest pământ. Să fie oare [...] Citește în continuare
În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului (27 Martie), un artist de renume internaţional este invitat să transmită un mesaj lumii teatrale. Jean Cocteau, Judi Dench, Václav Havel, Peter Brook, Pablo Neruda, Arthur Miller, John Malkovich sunt doar câţiva din cei care au avut această onoare în ultima jumătate de secol, de când ITI [...] Citește în continuare
Redeschisă în 2010 (după mai bine de şaizeci de ani), Sala Studio a Teatrului Odeon nu îşi dezminte menirea de promotor al artelor contemporane. Inaugurarea a avut loc cu premiera piesei „Blifat”, scrisă de Gabriel Pintilei, actor al teatrului. O comedie – „felie de viaţă” despre o familie normală din România. De curând, s-a reluat [...] Citește în continuare
„Cine (mai) are nevoie de teatru?” este o întrebare ce pluteşte de aproape un sfert de secol în spaţiul autohton, dar, să nu ne îmbătăm cu apă rece, nu este invenţia noastră. Dacă ar fi să-i căutăm originile, probabil am constata că e contemporană cu însăşi apariţa teatrului, într-una din formele sale conştiente de sine. [...] Citește în continuare
