Foto: Alin Leanca Eliza Noemi Judeu este una dintre cele mai interesante actrițe care există acum în teatrul românesc. Este clujeancă, dar de mulți ani e angajată a Teatrului „G. Bacovia” din Bacău, unde joacă în aproape toate spectacolele din stagiune. Unul dintre cele mai recente roluri este cel din one-woman show-ul „Călin (povestea modernă)”, [...] Citește în continuare
Pentru cultură, se știe, nu sunt bani niciodată. Și nu mă refer acum la bugetul mare, din care în fiecare an se mai taie puțin, se mai ciopârțește pe ici, pe colo, că, oricum, nu se vede, nu se aude, nu contează. Deci, în principiu, nimeni nu e afectat cu adevărat. Mă refer la bugetul [...] Citește în continuare
Dacă ar fi să încadrez spectacolul lui Dragoș Galgoțiu, „Casanova” de la Teatrul Odeon, într-o categorie, aș spune că e o bună exemplificare a ceea ce Peter Brook numea „teatrul fără viață”. E frumos, decorativ, are costume superbe, dar care îngroapă personajul în aceeași măsură în care încearcă să-l caracterizeze, e spectaculos, adică folosește toate [...] Citește în continuare
După câteva zile complicate și tulburi, lucrurile au reintrat în normal la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. Iar ce s-a întâmplat acolo a arătat, după multă vreme, că solidaritatea de breaslă poate funcționa și poate schimba lucrurile în bine, atunci când identifică un „dușman” comun în afară. Mai complicat e în interior, dar asta [...] Citește în continuare
Situația de la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea a agitat în ultimele zile tot teatrul românesc, dovedind că uneori solidaritatea de breaslă funcționează. Sub conducerea lui Adrian Roman, Teatrul Anton Pann a obținut succese reale în ultimii ani, având în acest moment poate cea mai performantă trupă tânără din România. Și un repertoriu de [...] Citește în continuare
Spectacolul-lectură este o modă mai nouă în teatrul românesc, ai cărui spectatori încă n-au cu adevărat exercițiul acestui gen de lectură publică și de descoperire a autorilor dramatici, care este/ar fi foarte benefică dramaturgiei autohtone. În ultima seară a lunii martie, în pergola Librăriei Cărturești Verona, a avut loc un astfel de spectacol-lectură, după textul [...] Citește în continuare
Urmăresc de ceva vreme – poate nu atât de consecvent pe cât mi-aș dori – ce se întâmplă la Teatrul de Artă din București, aflat într-o sală frumoasă, micuță, undeva în zona Izvorul Rece, pe strada Sf. Ștefan. Aș spune că, alături de UNTEATRU, este printre puținele astfel de instituții independente care încearcă să aducă [...] Citește în continuare
Discuțiile apărute imediat după publicarea listei de nominalizări la Gala Premiilor UNITER, precum și contestarea lor de artiști, de diverse grupuri și curente de opinie fac parte din regula jocului. E o reacție normală, care arată și că aceste premii contează în teatrul românesc, că nominalizările sau lipsa lor îi bucură sau îi întristează pe [...] Citește în continuare
Se întâmplă atât de rar să vezi comedie bine făcută, comedie adevărată, jucată aproape impecabil, comedie care te face să râzi sincer și să te bucuri că ești la teatru, încât „Dinte pentru dinte” după „Zeul măcelului” de Yasmina Reza, spectacolul lui Cristi Juncu de la Teatrul Național din Târgu Mureș, Compania Liviu Rebreanu, merită [...] Citește în continuare
Nu este prima dată când problema conviețuirii românilor cu ungurii în Ardeal este adusă pe o scenă de teatru, pentru o, să-i spunem, dezbatere artistică… Spectacolul „Double Bind” de la Teatrul Național din Târgu Mureș, sala Parking, un spectacol de teatru-documentar, rezultatul unui atelier teatral cu actori români și maghiari, realizat de Alina Nelega și [...] Citește în continuare
În ultimii ani la Teatrul „Fani Tardini” din Galați n-au fost prea multe spectacole care să atragă atenția lumii teatrale. Așa că „Cerere în căsătorie” de A.P. Cehov, în regia lui Felix Alexa, a fost o frumoasă surpriză, cu atât mai mult cu cât nu de puține ori s-a întâmplat să văd în teatre din [...] Citește în continuare
De când a migrat consistent dinspre actorie spre regie, Ion Caramitru urmează un traseu bine definit. Scopul lui mai mult sau mai puțin declarat rămâne acela de a umple sala de teatru. Alege comedii cu priză la public sau melodrame înduioșătoare, care să stârnească un soi de emoție pe care se presupune că ar dori-o [...] Citește în continuare
Se spune adesea, cu doza necesară de ipocrizie și mai ales de către cei cărora postura confortabilă le permite s-o spună, că în teatru (și nu numai) sărăcia e un mijloc de a stimula imaginația. Că acolo unde nu sunt bani, e criză și din criză iese la iveală și mai abitir talentul, că se [...] Citește în continuare
După ani mulți în care textele lui Mihail Sebastian, în mod ciudat, nu prea s-au regăsit pe afișele teatrelor din București și din țară – spun „în mod ciudat”, pentru că jurnalul lui a fost în anii de după Revoluție una dintre cele mai vândute cărți din România –, „Steaua fără nume” a fost pusă [...] Citește în continuare
