A trecut un an de când Michaela Tonitza-Iordache nu mai e. A murit anul trecut, pe 13 martie, într-o sâmbătă, iar luni, aşa cum şi-a dorit, a devenit cenuşă. M-am hotărât să scriu câteva rânduri despre dna Tonitza pentru că acum o săptămână, chiar în noaptea de 12 spre 13 martie, când eram într-o maşină [...] Citește în continuare
„Este foarte important, în această epocă de imperialism al regiei, să ştim că nu regizorii (sau nu numai ei), ci autorii au reînnoit arta teatrului începând cu Shakespeare şi terminând cu Ionesco sau Beckett. Nu numai că, după Ionesco, nu se mai poate scrie teatru ca înainte, dar nici nu se mai poate juca acelaşi [...] Citește în continuare
E, cu siguranţă, un act de curaj să pui în scenă „Micul Prinţ” al lui Antoine de Saint-Exupery. Întâi, pentru că şi la prima, şi la a doua vedere textul pare nedramatizabil... [...] Citește în continuare
„Caligula” lui Camus este fără doar şi poate un text ispititor. Şi pentru regizor, şi pentru actor, şi pentru spectator. Ispititor, seducător, periculos de seducător pentru că justifică poetic crima şi pentru că e o capcană întinsă raţiunii. Montarea lui Laszlo Bocsardi de la Teatrul Naţional din Craiova – o frumoasă traducere semnată de Alice [...] Citește în continuare
Nu ştiu de ce noi, românii, trăim într-un ritm aşa biciuit şi ai senzaţia că oamenii nu ştiu şi nu pot să se oprească şi să aibă câteva clipe de linişte pentru ei înşişi. [...] Citește în continuare
Cea mai recentă dintre premierele Teatrului Act, „XXL (Fat Pig)” după textul lui Neil LaBute, realizată în coproducţie cu Asociaţia Culturală Catharsis şi Teatrul „George Ciprian” este o poveste necesară despre lumea noastră. [...] Citește în continuare
Săptămâna trecută UNITER şi-a anunţat nominalizările pentru Gala care va avea loc în aprilie. Sigur că atunci când vine vorba de premii – mai ales când se întâmplă să existe o singură organizaţie care oferă aceste distincţii, cum e cazul sistemului teatral românesc – mulţumirile şi nemulţumirile sunt multe şi de toate felurile. Că, de [...] Citește în continuare
Am descoperit în Sala Nouă a Tetrului de Comedie un spectacol puternic şi valoros, bine gândit şi bine lucrat regizoral şi care dezvăluie un grup de actori despre a căror evidentă valoare sper să nu spunem peste ceva vreme că a fost înghiţită de valurile crizei... [...] Citește în continuare
Ne-am propus la început de primăvară a lui 2011 să aflăm răspunsuri la o întrebare la care omenirea caută răspuns de mii de ani. De ce mergem la teatru? De ce simţim nevoia să mergem la teatru? Sau de ce nu mai mergem la teatru? [...] Citește în continuare
Cum mâine este 1 martie, voiam să scriu – dincolo de orice acces de feminism – despre teatru şi creaţia feminină în teatru. Despre ceea ce a însemnat creaţia unor mari regizoare, despre mari actriţe, despre amprenta pe care structura feminină o lasă sau nu asupra unei opere de teatru… [...] Citește în continuare
Generaţia de aur s-a născut de mult şi există. Problemele sunt de altă natură. Posturi blocate, scene puţine... [...] Citește în continuare
Se întâmplă rar pe scenele din Bucureşti să descoperi un spectacol cu adevărat echilibrat din punct de vedere al interpretării, mai ales când e vorba de o montare care mizează pe jocul actorilor şi mai puţin pe viziunea regizorală. [...] Citește în continuare
Cu ceva vreme în urmă, am postat pe site o întrebare despre teatru şi criză. Dacă ceea ce numim de mai bine de doi ani „criză economică” afectează în vreun fel calitatea spectacolelor de teatru. Că între timp aşa-numita „criză” s-a cronicizat şi a devenit „normalitate” – cu toate ghilimelele de rigoare – este o [...] Citește în continuare
Textul pe care-l propune Dan Tudor pentru spectacolul „Visul lui Don Quijote” de la Teatrul de Comedie este o adaptare liberă după dramatizarea lui Mihail Bulgakov la romanul lui Cervantes. [...] Citește în continuare
