Carol Ionescu este cel mai tânăr actor din trupa fără nume a lui Victor Ioan Frunză și a intrat în această trupă chiar la sfârșitul liceului. Este Romeo, în „Romeo și Julieta” la Teatrul Metropolis, unde îl mai puteți vedea în „Visul unei nopți de vară”, „Hamlet”, „O scrisoare pierdută”, „Titanic vals”, „Amadeus”. Este fiul [...] Citește în continuare
A început prost, agitat, în stradă. În 2018, la aproape 30 de ani de la Revoluție, la Piața Universității e iar agitație. La aproape 30 de ani de la Revoluție, după ce sectorul independent își găsise oarecare supape de funcționare, iar actorii și regizorii (și cine mai reușea să se strecoare pe ici, pe acolo [...] Citește în continuare
„În fața violenței, a tendințelor autoritariste, a fanatismului și a terorismului, cultura e singurul drum care poate fi urmat. Nu vorbesc despre speranțe sau promisiuni, ci despre ceva cert: cultura e singura cale posibilă.” Așa se încheie cuvântul lui Jack Lang, președinte al „Premio Europa per il Teatro”, eveniment a cărui a 16-a ediție s-a [...] Citește în continuare
A debutat la 4 ani în filmul „Veronica” și apoi a devenit una dintre imaginile cele mai puternice din cinematografia noastră. Simina din „Pădureanca” rămâne unul dintre cele mai frumoase roluri din filmul românesc. A jucat în „Rochia albă de dantelă”, „Secretul armei secrete”, „Crucea de piatră” și multe alte producții la fel de cunoscute. [...] Citește în continuare
Pe 30 decembrie 1959 Albert Camus îi trimitea o scrisoare iubitei lui, actrița Maria Casarès, aflată la Paris „Pe curând, superba mea!”, îi scria. „Sunt atât de mulțumit la gândul că o să te revăd, că râd în timp ce-ți scriu (…) Te sărut și te strâng la piept, până marți, când o să încep [...] Citește în continuare
Într-un oraș din Dobrogea, zonă unde în ultimele decenii teatrul n-a fost tocmai o prioritate, începe să existe un teatru. Teatrul „Jean Bart” din Tulcea, un teatru tânăr, cu oameni tineri, în care de ceva vreme se întâmplă lucruri interesante. După ce, anul trecut, Vlad Cristache a pus în scenă acolo „Oleanna” lui David Mamet, [...] Citește în continuare
Andreea Grămoșteanu a fost ani întregi una dintre vedetele de la Mondenii. O țară întreagă a iubit-o și a râs, urmărind-o în rolurile care au ironizat ani întregi personajele mondene de pe scena României în veșnică tranziție. Cariera ei în televiziune a continuat în paralel cu cea din teatru, până într-o zi în care și-a [...] Citește în continuare
„Regele moare este o piesă care nu-și are originea nici într-un vis, nici într-o stare de imaginație liberă… Fusesem bolnav și-mi fusese foarte frică… Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta mi se pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care [...] Citește în continuare
Teatrul de animație trăiește cumva o existență paralelă în peisajul teatral din România. Nu e luat în calcul la Gala Premiilor UNITER, nu prea stârnește vâlvă și, cu excepția câtorva spectacole, nu se prea vorbește despre el. Asta, deși se face destul de mult teatru de animație pentru copii în toată țara, fiindcă de multe [...] Citește în continuare
A fost odată o fetiță tristă, tristă, pentru că nimeni n-avea timp să se joace cu ea. Mama ei, cu o tabletă în mână de dimineața până seara, în taior elegant și cu pantofi cu toc cui, trece din când în când prin viața ei și spune permanent exasperată: „N-am timp!!!” A fost odată o [...] Citește în continuare
Trăim în plin bocănit al topoarelor care taie livada de vișini. În fiecare zi, se face mai gol în jur și în fiecare zi frumusețea, în varianta ei pură, inutilă, devine ceva pe cât de absurd și caraghios, pe atât de născător de nostalgii. Livada de vișini e lumea în care nu mai putem, nu [...] Citește în continuare
Dramaturgia românească din categoria capodoperă sau texte iubite de public a făcut parte în ultimii ani din programul regizoral pe care Victor Ioan Frunză l-a dezvoltat împreună cu scenografa Adriana Grand și cu a lui trupă fără nume. Așadar, după „Mobilă și durere” de Teodor Mazilu, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „O noapte furtunoasă” [...] Citește în continuare
În ediția din acest an a FEST(in) pe Bulevard există mai multe spectacole pe texte ale unor dramaturgi români contemporani. „Pe jumătate cântec” de Crista Bilciu, în regia proprie, „Fetița soldat” de Mihaela Michailov, în regia Silviei Roman, de la TNB, „Exploziv” de Elise Wilk, în regia lui Andrei Măjeri, de la Teatrul Național din [...] Citește în continuare
Într-o lume teatrală fărâmițată și în care lucrurile se fac cel mai adesea pe repede înainte, iar asta se vede de obicei în spectacole, în care ideea de trupă – cu puține, foarte puține excepții – aproape că nu mai funcționează, în care lipsesc programele regizorale și programele repertoriale, trupa lui Victor Ioan Frunză rămâne [...] Citește în continuare
