O să spun din capul locului că „Jocurile foamei” nu este o carte de teatru. E mai degrabă tulburător de cinematografică. Dar am ales să scriu despre ea pentru că este, în lumea noastră şi dintre cărţile citite în ultimii ani, povestea care ar ilustra cel mai bine vechea expresie a Romei antice „pâine şi [...] Citește în continuare
Carte de teatru
Umblând săptămâna trecută printr-o mare librărie bucureşteană din buricul târgului, am găsit, dosit undeva, pe un raft din spate, un volum mai vechi, despre a cărui existenţă nu aveam habar: Anii „jurnalului”, de Dumitru Solomon, subintitulat „o sinteză scenică”. Textul propriu-zis începea după comentariul regretatei Magdalena Boiangiu. Trei fiinţe umane cu totul speciale, fiecare cu [...] Citește în continuare
Ce minunată incursiune în istorie ne propune cartea lui Frederic Rouvillois! Pe scenă defilează snobii din toate timpurile – căci da, ei există dintotdeauna – schimbându-se de la o epocă la alta, sclavi ai spiritului timpului, oameni care doresc, înainte de orice, să fie altcineva decât sunt, să fie altfel de cum sunt. [...] Citește în continuare
Ştiu că sună patetic, dar acesta este adevărul: am crescut cu Teatrul ACT. Când a apărut în subsolul în care stă foarte bine, pe Calea Victoriei, eram studentă. De atunci, multă vreme au trecut vorba poetului. Dar pentru creaţia lui Marcel Iureş şi nu numai vremea „au trecut” cu folos, cu mulţi paşi înainte, spre [...] Citește în continuare
În ultima zi a Festivalului de Teatru Independent Undercloud care e şi ultima zi de vară din acest an, marţi seara, de la ora 21.00, este programat un spectacol lectură cu Marius Manole după o carte publicată de curând la Editura Nemira. „Mecanica inimii” de Mathias Malzieu. [...] Citește în continuare
Spun fără rezervă că una dintre cele mai bune cărţi publicate la Nemira în ultimii doi ani, una dintre cele mai interesante apariţii pe nedrept neobservate de criticii literari şi de iubitorii de literatură în general este „Cartea ruşinilor”, de Jean-Pierre Martin, care de altfel a şi câştigat Marele Premiu al Criticii Literare în Franţa [...] Citește în continuare
„Fericirea este zilnică, asemenea luminii. Nu există rău. Nu există poveste care să nu se poată petrece în miezul însorit al zilei pe orice stradă din lume. Făt-Frumos descalecă la chioşcul de ziare de lângă Athenee şi îi cumpără flori Ilenei Cosânzene..." [...] Citește în continuare
Îmi plac întunericul care precedă spectacolul de teatru, mâncarea chinezească, lectura, să nu aibă nimic de făcut, umorul, iarna, muzica aceea care e muzică şi bărbaţii care sunt bărbaţi, zacusca, mirosul de hârtie, lectura, podurile caselor, cumpărăturile... [...] Citește în continuare
"Nu am scris despre întâlnirea mea, într-un Bucureşti bolnav şi mohorât, cu marele Henry Coandă, sau de întâlnirea, la New York, în vara lui ’81, cu Al Pacino, de întâlnirea cu marele actor rus Alexander Kaliaghin, sau Istvan Orkeny, sau Anatol Vasiliev, sau Valentin Silvestru... Nu am scris! De ce? Nu ştiu." [...] Citește în continuare
"Domnule doctor mă doare îndepărtarea de mine/ felul străin în care respir aerul liliachiu/ din ospiciu.// Deasupra bălţii leşioase lichefierea cuvântului.// (...) Moartea mă va atinge în treacăt/ dezvăluindu-mi exilul." [...] Citește în continuare
„E aproape o profanare ce spun, dar sunt supărat şi mă gândesc că mâine, mai mult decât azi, va trebui să preţuiesc lucrurile mărunte, ca o efemeridă ce sunt, să conving oamenii că le sunt necesar..." [...] Citește în continuare
Întâi o mărturisire, pe care aş rezuma-o: „Cine sunt”. „Trăirea credinţei mi-a schimbat felul de a privi viaţa. Parcă am intrat într-o baie de lumină şi mi s-au limpezit lucrurile, m-am lămurit o dată pentru totdeauna. A încetat căutarea mea sfâşietoare. Citisem mult până atunci, mai ales despre religiile orientale, încercând să mă înţeleg. Dar [...] Citește în continuare
1. Pentru că este lăudabil însuşi faptul că o actriţă atât de tânără şi atât de talentată a scris roman, o proză care presupune, mai ales la început de mileniu III, o construcţie pe mai multe planuri, care presupun, într-o anumită măsură, un suflu de alergător de cursă lungă; [...] Citește în continuare
1. Pentru că este o carte fără complexe stilistice, tematice, filosofice ş.a.m.d. Spun „o carte”, fiindcă textele şi textuleţele strânse între cele două coperte chiar stau bine unele lângă celelalte şi sunt străbătute de câteve fire roşii. Asta e impresia mea, de cititor care nu agreează obiceiul, din ce în ce mai frecvent, de a [...] Citește în continuare
