Trăim în secolul XXI. Credem că am ajuns să deţinem răspunsuri inamovibile şi putem să decriptăm mesaje pline de sens. Din marginea noastră de Europă contemplăm lumea în care 1+1 fac 2 şi 2+2 fac 4. Avem certitudini şi acces la adevăruri absolute. Dar mai există o lume. Un alt petic de pământ, unde soarele [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Câți dintre noi ne-am pus problema cum le explicăm copiilor noștri în ce eră trăim? Ne aflăm la confluența a două generații: părinții formați sub conducerea și valorile socialiste și tinerii capitaliști, cu drepturi nelimitate și instinctul revoltei. Secolul nostru este caracterizat de un postmodernism vag definit și subiectiv înțeles. Particular tocmai prin libertatea pe [...] Citește în continuare
Avem câteodată ocazia rară de a tăcea. Într-un prezent continuu bruiat de o paletă de sunete polifonice – de la sonerii insistente la brutalul zgomot alb – tăcerea a devenit un lux pe care nu mai suntem conştienţi că ni-l permitem. Ne sperie şi ne stânjeneşte. Densitatea ei ne apasă pe minţile care s-au obişnuit [...] Citește în continuare
Clasic vs. Contemporan. De parcă a fi contemporan exclude radical orice moştenire dintr-un trecut pe care se presupune că trebuie să-l renegi pentru a putea accesa paradisul unui prezent care te vrea numai şi numai pentru el. În fond, atributul „contemporan” nu poate fi definit decât în relaţie directă cu acest clasic timp puţin mai [...] Citește în continuare
Sunt oameni atât de vulnerabili, încât sunt îngenuncheați și de cele mai mici furtuni trecătoare; sunt oameni prăbușiți care renasc din propriul hău în care s-au pierdut și sunt oameni care poartă în ei puterea de a-și vindeca durerile inimaginabile ale sufletului și trupului. Nu avem toți aceeași rezistență în fața a tot ceea ce [...] Citește în continuare
Am devenit comozi şi superficiali. Ca într-o glumă proastă, am permis cu bună ştiinţă ca aleatoriul să ne devină principiu de viaţă. Totul e facil, ne lăsăm sufoaţi de consumabile pe care le stoarcem până la ultima picătură, când de fapt noi suntem cei excedaţi de o realitate în care nimic nu mai durează mai [...] Citește în continuare
Tristețea nu este întotdeauna rezultatul micilor neîmpliniri, necazuri sau supărări. Tristețea se naște și din cauza bucuriilor trecutului și din imposibilitatea și neputința de a le retrăi aici și acum. Cele mai puternice melancolii/nostalgii apar în momentul prezentului care nu se poate lepăda de trecutul pe care îl idealizează, ca pe un fel de standard [...] Citește în continuare
Râsul e terapeutic. Dar şi îngraşă. Ca orice lucru bun care nu e neapărat şi imoral. E bine să râdem. Cât mai des şi cât mai motivat. Se spune că oamenii cu un simţ al umorului dezvoltat sunt inteligenţi. Înseamnă că suntem o ţară tare deşteaptă. Nu pierdem niciun prilej de băşcălie, suntem primii la [...] Citește în continuare
Tu ești responsabil pentru propria fericire, așa că nu-i împovăra pe ceilalți cu greutatea unui sentiment atotcuprinzător, indefinibil și rarisim. Cam așa sună textele motivaționale contemporane, ca o rețetă în zece pași care poate să-ți schimbe viața cât ai pocni din degete. Poți să fii deja fericit, dar dacă fericirea ta nu se încadrează în [...] Citește în continuare
Da, trăim într-o lume schematizată, rece, stereotipată, disfuncțională, în care incomunicarea face regula, o lume absurdă și depersonalizată. Nu mai e de mult niciun secret pentru nimeni. Iar teatrul ultimului deceniu e din ce în ce mai preocupat să arate asta și numai asta. Din această categorie/trend face parte și textul lui Falk Richter „Complexitatea [...] Citește în continuare
În repezeala nou-născută a zilelor grăbite numite prezent, noul cu orice preţ a devenit o virtute. Inovaţia e la mare căutare şi se însoţeşte de cele mai multe ori cu factorul „wow”. Dacă mai şi şochezi, atunci chiar că ai toate şansele să dai lovitura. Prefixul preferat „re” se împăunează în faţa tuturor experimentelor cu [...] Citește în continuare
Anul acesta, la Teatrul „George Ciprian” din Buzău s-a organizat o altfel de ediție a obișnuitului festival de teatru, una dedicată unei teme universal valabile, foarte generoasă, fascinantă și fragilă deopotrivă: iubirea. Sub genericul oficial care poate servi drept îndemn, dar și drept laudă – „Buzău iubește teatrul” – publicul a putut viziona spectacole din [...] Citește în continuare
Publicul vrea comedie, o spun toate sondajele, o arată de multe ori și biletele vândute, da, publicul vrea să vină la teatru și să râdă. Problema e însă că dacă stăm să ne gândim, comediile de bună calitate din teatrele din București le numărăm pe degetele de la o mână, în schimb, se umplu până [...] Citește în continuare
Teatrul Metropolis aniversează anul acesta 10 ani de existenţă. La mulţi ani şi la mai mare! În iarna anului trecut, în cadrul unei gale elegante, se anunţa evenimentul ce avea să celebreze această vârstă fragedă, dar rotundă. 10 tineri actori au fost aleşi, în urma unui casting, de către 10 personalităţi din teatru şi film, [...] Citește în continuare
