În vara lui 2016 Reactor de creație și experiment, Cluj punea bazele unui program numit Drama 5, mai precis o rezidență artistică adresată celor pasionați de scriere dramatică, cu poftă de a-și transforma ideile închise prin sertare în idei finite. Timp de o lună, cinci autori aveau să descopere îndeaproape ce presupune textul unei piese [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Puțin alcool, puțină iarbă, vară cu mare și nisip încins, muzică rock, dragoste, trădare și un pistol – scenariul credibil al unei vârste când totul e posibil. Și, pentru mai multă adrenalină și suspans, se adaugă un strop din umbra lui Thanatos, suficient cât să se împletească cu erosul adolescentin și să-i mențină pe spectatori [...] Citește în continuare
Viaţa în arenă este, poate, cea mai paradoxală dintre toate. În mijlocul elipsei regulate închise între ziduri înalte gloria şi moartea sunt surori de sânge. Publicul vine să se bucure de acest spectacol pe muchie de cuţit care nu în mod întâmplător îşi are originile în antichitatea romană când nisipul arenei era scena finală pentru [...] Citește în continuare
„Fântâna” (1917) – Marcel Duchamp. Un pisoar din porţelan. Operă de artă dadaistă. Bornă în arta secolului XX. „Compoziţie VIII” (1923) – Vasili Kandinski. Linii drepte şi frânte, cercuri colorate şi figuri geometrice amestecate. Tablou reprezentând perioada Bauhaus. Expus în Guggenheim Museum. „Cutiile de supă Campbell” (1962) – Andy Warhol. 32 de cutii de Supă [...] Citește în continuare
Iubirea în 2016. Cât de romantică sau tandră mai poate fi. Şi ce mai înseamnă să iubeşti? Acum câţiva ani când Joaquin Phoenix se îndrăgostea de o voce dintr-un device care până la urmă îl mai şi părăsea în „Her” am realizat brusc că până şi în acest sens se poate cam orice. Cum ne [...] Citește în continuare
Acest acum de secol XXI se află, încă, sub incidența teatrului absurdului. Samuel Beckett a transformat starea degradantă a lumii de după cele două Războaie Mondiale într-o arenă ideologică. Pe fundalul unei frici colective provocate de haos, el a căutat în teatru iluzia potențialității. Într-o lume complet dezrădăcinată, Beckett pune întrebări despre relația individului cu [...] Citește în continuare
Lumea puterii este una condusă de excese, orgolii şi patimi. Jocurile şi strategiile se pun în mişcare în mod manipulator, uneori pervers, pentru ca la final premiul cel mare să ajungă în mâinile pătate de sânge; tronul şi coroana – simbolurile râvnite ale măririi şi puterea lor de seducţie legitimează uneltiri dintre cele mai întortocheate [...] Citește în continuare
Sfârșitul săptămânii trecute a stat sub semnul schimbării, impunându-i fiecăruia posibilitatea de a-și exprima părerea în contextul alegerilor parlamentare. Mulți și-au refulat dezamăgirea pe rețelele de socializare și au prezis viitorul dezastruos al țării și poate la fel de mulți și-au pierdut speranța în acel „mai bine” care se amână de la revoluție încoace. Departe [...] Citește în continuare
Parcimonia pare să fie însuşirea celor mai mulţi producători teatrali din România atunci când vine vorba de montarea unui musical. Caz în care devin (brusc) reţinuţi, ponderaţi, măsuraţi. Curajul e scăzut, bugetul aşijderea. Mă refer la musicalul de import, produs după reţete consacrate, cu muzici şi librete verificate la publicuri din întreaga lume, regizat cu [...] Citește în continuare
Sunt zece ani de când Tudor Chirilă cânta despre un „Alt oraş” şi îşi dorea să îl oprească în loc, să şteargă fiecare bloc cu guma pentru ca apoi să clădească un oraş în care oamenii zâmbesc din bucăţi de plajă. Spunea el că vrea să locuiască pe o stradă desenată de un copil şi [...] Citește în continuare
Încorsetare în alb. Alb nesfârșit. Violent, neutru, fragil. Un alb de dincolo de retină care planează peste tot trecutul personal, peste prezent și totodată peste conjugarea viitoare a tot ce ai putea deveni. Un alb ce nu mai lasă loc de punct și de virgulă, care șterge granițele sinelui și lasă suspendate iubiri ce nu [...] Citește în continuare
„Molly Sweeney” intră în categoria spectacolelor-experiență, nu în sensul superficial în care unui eveniment oarecare îi poate fi atribuit complimentul de a fi numit „experiență”, ci în sensul rarisim în care un spectacol nu te modifică ca pe o plastilină, nu te manipulează emoțional, nu-ți face parada tuturor victimelor mai noi sau mai vechi din [...] Citește în continuare
Tare multe mai îndură Hamlet. Nu e uşor să fii „cea mai cunoscută piesă a tuturor timpurilor”. Şi cum Shakespeare este şi el universal valabil şi contemporanul nostru, libertăţile revendicate în montări sunt direct proporţionale cu faima. „Preţul succesului”. Dar de unde până unde e libertate şi de unde începe abuzul artistic? De libertatea lui [...] Citește în continuare
Meritul spectacolului „Fetița soldat” este acela de a fi ca o scurtă terapie psihanalitică, cu beneficiul că te așezi la adăpostul întunericului și te simți lipsit de efortul de a scormoni în sacul nesfârșit al amintirilor de unul singur. Un spectacol pentru copii și pentru adulți deopotrivă, căci se avântă cu tot elanul într-o temă [...] Citește în continuare
