Interferențele se ivesc o dată la doi ani, chiar la Cluj, acolo unde teatrul devine generator de experiențe pe care nu vrei să le ratezi. Totul se preschimbă într-un spațiu al spectacolului și al diversității: curente, fenomene, limbaje, tehnici dramatice și artistice – se strâng toate din diverse colțuri de lume și se contopesc într-un [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Absurdul existenţial. Realitatea noastră de zi de zi. Dacă ne uităm mai atent, nimic nu e mai absurd decât să ne trăim viaţa reflectată în ecrane negre. Şi o facem, totuşi, cu voluptate şi convingerea că ne uşurăm traiul. Absurd e să alegi când ştii că alegi greşit. Încă din tragedia antică filonul absurd ne-a [...] Citește în continuare
Dacă în „Jocul de-a vacanţa” Ştefan Valeriu s-ar fi însurat cu Corina, ar fi ajuns, cu siguranţă, să vorbească precum soţii din „Amphitrion 38”, piesa lui Giraudoux. De altfel, nu este un secret faptul că Mihail Sebastian îi avea ca ideal în dramaturgie pe Jean Giraudoux şi Paul Claudel, cei mai reprezentativi „colegi” interbelici într-ale [...] Citește în continuare
Actul de „a povesti” trece imperios și cu ușurință, mai ales când este vorba despre teatru, în categoria experiențelor intime, transformatoare, uneori chiar cathartice. Povestea, folosită din ce în ce mai mult ca instrument de marketing și mai puțin în scopuri „terapeutice”, ne devine din ce în ce mai familiară și, în același timp, ne [...] Citește în continuare
O formă de feminism agresivă, din ce în ce mai vizibilă la nivel mondial și din ce în ce mai puternică. Dictatura minorităților, bine disimultată în spatele unor în principiu cinstite revendicări, dar care capătă forme din ce în ce mai aberante și mai absurde. Acuzația de hărțuire sexuală, instrumentul perfect pentru a distruge o [...] Citește în continuare
Simţul umorului a devenit o calitate din ce în ce mai relativă. Între atâtea oferte pline de sclipici, de show-uri care mai de care mai „de comedie”, de promisiunea râsului cu lacrimi pe care o fac din ce în ce mai mulţi băieţi cu un microfon în mână şi până la comedii care până la [...] Citește în continuare
În București există un număr impresionant de teatre care funcționează în sistem privat. Câteva deja consacrate, altele care doar ce s-au înființat… și cine știe câte mai sunt în stadiul de proiect?! Având o misiune proprie, fiecare teatru încearcă să își creeze o identitate prin intermediul spectacolelor pe care le găzduiește și promovează și al [...] Citește în continuare
En garde! Alege-ţi bine arma şi locul şi ceasul! Fii gata de atac! Indiferent de epocă şi de modă, „gâlceava”, „războiul”, „cearta” dintre familiile Montague şi Capulet rămâne la fel de absurdă. Motivul de la care a plecat celebra ură zace uitat undeva într-un trecut incert. De ce se înfruntă acum, tinerii familiilor din Verona [...] Citește în continuare
La numai un an după ce a montat „O, ce zile frumoase”, în 2009, Robert Wilson a reintrat în universul beckettian, pentru a doua oară în întreaga sa carieră. „Ultima bandă a lui Krapp”, montată la compania din Milano, Change Performing Arts, a avut premiera în 2009 și de atunci s-a plimbat prin Moscova, Beijing, [...] Citește în continuare
Să accepți să te naști ca să primești în dar „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”… Basmul lui Petre Ispirescu, cel mai frumos dintre basme și cel mai trist, basmul atipic, basmul despre care Noica avea să scrie că încarnează „sentimentul românesc al ființei”, vorbește, în fond, despre visul dintotdeauna al omului: nemurirea. [...] Citește în continuare
Veneţia. Carnaval. Măşti. Commedia dell’Arte. Goldoni. Păi e clar. Ce ar mai fi de adăugat? Ştim pe dinafară cum trebuie să fie spectacolul. Indiferent de titlul său. Dacă am văzut în copilărie „Bădăranii” cu Birlic ştim despre ce e vorba. Dacă am mai şi fost la Veneţia şi am cumpărat o mască din piaţa San [...] Citește în continuare
Bucureștiul anului 1941. Mihail Sebastian, Nae Ionescu, Contesa Waldeck, Ion Antonescu, Horia Sima. Bucureștiul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Legionarii, evreii, Școala Ciocanul, Sinagoga Mare, Profesorul, Căpitanul, „De două mii de ani”, Athénée Palace, Palatul Telefoanelor, Teatrul Barașeum. Bucureștiul nevăzut, ascuns sub straturi de existențe, lumi și clădiri noi, mall-uri și clădiri de [...] Citește în continuare
Încercarea acestui “cârlig comercial” al titlului de articol se susţine prin două realităţi: povestea cu final fericit a Teatrului Nottara din Bucureşti şi spectacolul ce a avut premiera oficială în cadrul FEST(in)-ului pe Bulevard. Prima poveste n-a fost deloc simplă şi a durat mult: 10 luni, timp în care instituţia – cu o istorie de [...] Citește în continuare
Spații neconvenționale și decoruri descompuse sau care urmează să se descompună, muzică originală, autentică, chiar ritualică, personaje ca niște umbre, fără o identitate precisă, poezie în loc de acțiune dramatică propriu-zisă, acestea sunt doar câteva caracteristici ale unor spectacole produse de Teatrul ZAR din Polonia, un teatru care mizează pe producții atipice, fără intenția de [...] Citește în continuare
