Elena Coman, anul III Teatrologie, Facultatea de Teatru, UNATC Ghighi Eftimie (Kaj) și Theodora Sandu (Maj) Serile lui iunie se petrec la Palatul Copiilor. Cele mai puternice amintiri le făurim an de an la Gala Absolvenților UNATC, fie ea de Master sau Licență. De la emoțiile tinerilor artiști care urcă pentru ultima dată în calitate [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Succesul; măsurat în aplauze la scenă deschisă şi ovaţii la final de spectacol, cuantificat în numărul de reprezentaţii cu casa închisă, certificat de aprecierea breslei şi, mai nou, în numărul de check-in-uri şi postări ale bloggerilor. Succesul este ţinta precisă a fiecărei noi montări aprobate în repertoriul unui teatru. Dar nu există nicio reţetă sigură [...] Citește în continuare
Nimic din ce ştiaţi că ar fi povestea „Cenuşăresei” nu se păstrează în versiunea pe care Joel Pommerat a pus-o în scenă la Teatrul Naţional din Bruxelles. Ceea ce face Pommerat, căruia nu-i place să se numească nici „regizor”, nici „dramaturg”, ci „autor de spectacole”, este să creeze un fel de basm nou, contemporan, bazat [...] Citește în continuare
E vară, miroase a vacanţă prin Bucureşti şi a dor de ducă. La Facultatea de Teatru şi Film, pe Matei Voievod, timpul nu curge în ritmul lui, căci se decid premianţii: Gala Absolvenţilor este în toi, studenţii scriu, corectează şi rescriu lucrări de licenţă, iar sălile de teatru de la Palatul Copiilor gem de lume, [...] Citește în continuare
În repertoriul cuminte al Teatrului Mic, care merge pe o linie prea precaută, prea ternă, după ce și-a deschis porțile pentru câteva spectacole cu/de/ pentru tineri, produse/ preluate și găzduite de Teatrul Foarte Mic, își face acum loc unul dintre acele spectacole ce are toate datele să atragă spectatori dintre cei mai diverși. Regizat de [...] Citește în continuare
Aproape de sfârșitul stagiunii, la un an după ce își aștepta publicul la premiera cu „Rinocerii” lui Eugène Ionescu, în regia celebrului Robert Wilson, Naționalul craiovean propune un spectacol nou de cu totul altă factură. Bobi Pricop, asistent de regie al creatorului american la respectiva producție, revine la Craiova cu un spectacol personal. După „Profu’ [...] Citește în continuare
Când totul în jurul tău o ia razna, când realitatea mai are prea puţine în comun cu luciditatea şi logica, iar bunul simţ devine mai mult o noţiune şi nu o calitate, orice manifestare a omului înnebunit este la fel de plauzibilă ca arcul reflex declanşat de ciocănelul lovit de rotula genunchiului. Lumea este demult [...] Citește în continuare
„Am ajuns conferenţiar şi dau consultaţii şi-acasă ca să-mi scot banii de benzină, mi-am luat un Tico la patruzeci şi doi de ani la mâna a doua, după trei luni a-nceput să tragă stânga, ceva la direcţie, nu i se ridica antena, masca radiocasetofonului îmi sărea în poală la hopuri, m-am dus la service un [...] Citește în continuare
Puterea nu este un mijloc, ci un scop în sine. Cel care o deţine ca pe o facultate superioară şi se foloseşte cu voluptate de ea capătă noi simţuri. Statura i se modifică, gusturile se rafinează, ideile îi devin mai îndrăzneţe, siguranţa de sine creşte exponenţial, iar plăcerile şi nevoile sale nu mai sunt cele [...] Citește în continuare
După un „Hamlet“ controversat, montat anul trecut la București, după încă un experiment pe tema „Hamlet“ făcut în 2009 la Atena, regizorul Marcel Țop se întâlnește din nou cu dramaturgia shakespeariană. De data aceasta, întâlnirea are loc la Teatrul de Stat din Constanța și e prilejuită de revizitarea cu măsură îndrăzneață a unei comedii canonice, [...] Citește în continuare
Timpul teatrului este timpul prezent. Chiar şi dacă vorbim despre o tragedie antică. Spectacolul nu se poate întâmpla decât în timp real. De unde vin personajele, din ce secol şi loc, cum vorbesc, după ce modă se îmbracă, ce credinţe au şi după ce principii se ghidează, indicaţiile de cod şi orice amănunt din text, [...] Citește în continuare
Viaţa tihnită într-un rai urban contemporan are o lege simplă: concesie şi cooperare. Tu accepţi să reduci volumul în boxe, iar vecinul de palier nu mai prăjeşte peşte cu uşa apartamentului deschisă. Tu cureţi aleea iarna de zăpadă, iar el tunde iarba primăvara. Achităm cu toţii, conştiincioşi, fondul de rulment, ne întâlnim la şedinţele lunare [...] Citește în continuare
„Prin câte poate trece o fiinţă ominiască fără să-şi dea siama… Eu m-am născut în anu 1904, în satul Mahala, judeţul Cernăuţi” – astfel îşi începea Aniţa Nandriş-Cudla „Amintirile din viaţă”. Un manuscris zguduitor despre Gulagul sovietic, nu „literatura de sertar” a unui intelectual, ci mărturia unei ţărănci din nordul Bucovinei, abia ştiutoare de carte, [...] Citește în continuare
Dacă ar fi să încadrez spectacolul lui Dragoș Galgoțiu, „Casanova” de la Teatrul Odeon, într-o categorie, aș spune că e o bună exemplificare a ceea ce Peter Brook numea „teatrul fără viață”. E frumos, decorativ, are costume superbe, dar care îngroapă personajul în aceeași măsură în care încearcă să-l caracterizeze, e spectaculos, adică folosește toate [...] Citește în continuare
