Cronica

Textul lui Gogol, „Însemnările unui nebun”, nu e o poveste, ci mai degrabă o hartă temporală pe care sunt înscrise linie cu linie evoluția, trăirile și deraierile unei minți umane, surprinse în detaliu, pagină după pagină și zi după zi, într-un jurnal care începe firesc, într-o zi oarecare din calendar, și se sfârșește la fel [...] Citește în continuare

Cronica

M-aș fi bucurat, desigur, să văd această faptă în anul 2012, când teatrele s-au întrecut să monteze câte ceva din Caragiale, chiar dacă nu aveau un program coerent în acest sens. M-aș fi bucurat ca, pe lângă variațiunile gotice, suprarealiste, absurde etc. pe tema Caragiale, care au inundat scenele anul trecut, să se strecoare și [...] Citește în continuare

Cronica

Ureche absolută şi ochi desăvârşit pentru detaliu. Mimi Brănescu este, o dovedeşte cu fiecare piesă pe care o scrie, un as al replicii. Şi nu ştiu cum se face – ba ştiu! –, că fiecare dintre noi a rostit, măcar o dată, măcar una dintre replici. Fie din Insomniacii, din Gunoierul, fie din Flori, fete, [...] Citește în continuare

Cronica

Deşi se întâmplă într-o aură de relativă discreţie, fără să facă prea mare tam-tam în presă, ceea ce a construit Victor Ioan Frunză la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” este un adevărat laborator teatral, care a produs până acum trei spectacole: „Furtuna”, „Familia Tot” şi, cel mai recent, „Scene din viaţa insectelor”. Într-o lume [...] Citește în continuare

Cronica

Teatrul românesc, oricât ar fi el de mare, de bun, de emoţionant, fantastic şi genial îşi are limitele lui. Avem actori minunaţi, regizori inventivi, dar ce nu avem… şi totuşi; suntem cam mărginiţi. Jucând din organism, aşa cum vedem mai mereu pe scenele autohtone, ne atingem maximul de potenţial odată cu tătucul Stanislavski. În el [...] Citește în continuare

Cronica

Sau Aria lui ŞI NIMICA MIŞCĂ Am intrat în Sala Mică a Naţionalului, pentru „Conu Leonida…” – varianta Purcărete, cu suficiente idei preconcepute. În primul rând, nu e la îndemână să fii genial de două ori pe an – „Călătoriile lui Gulliver” ar fi lăsat regizorului tot dreptul la câteva ratări/neizbutiri „de odihnă”. N-o fi [...] Citește în continuare

Cronica

Cordonul argintiu care ţine, pentru încă o vreme, trupul legat de suflet. Într-un context contiguu, regizoarea Chris Simion aduce spectaculos această imagine pe scenă: este momentul în care, prin strălucitoare tuburi argintii, Francesca (Ştefana Samfira), Jérome (Radu Micu) şi Raymond (Ionuţ Niculae), servitorul lor, îl obligă pe Benjamin (Florin Zamfirescu) să inhaleze, împreună cu ei, [...] Citește în continuare

Cronica

Societatea în care trăim este atât de sufocată de politică, încât ideea de a pune în scenă o piesă încadrabilă în zona teatrului politic ar putea fi perdantă. Desigur, „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” are avantajul că este un text montat rar în România – unde Brecht în general este montat rar – [...] Citește în continuare

Cronica

Ce să ne mai facem cu domnul Caragiale? După omagii-fluviu şi statui megalitice, cum să ne mai atingem de el? Ne apropiem cu pioşenie de opera sacră şi nu îndrăznim să strivim corola de minuni a geniului unic al dramaturgiei româneşti. În anul dedicat sărbătorii naţionale au existat două atitudini vizibile: prosternarea şi mutilarea. Ori [...] Citește în continuare

Cronica

Criza economică din ultimii ani a adus diminuări semnificative de buget şi în sfera artelor, a tăiat zdravăn din bugetele festivalurilor, dar teatrul nu este domeniul cel mai afectat. Prevăzători de nevoie, directorii instituţiilor de spectacol au mizat anul trecut pe un număr moderat de spectacole noi, amplasate în programe de management nu tocmai uşor [...] Citește în continuare