Aflat într-o perioadă creatoare „senină”, după cum el însuşi mărturiseşte, tânărul, dar deja experimentatul regizor Alexandru Mâzgăreanu se întoarce la clasici. Şi bine face. După Shakespeare, Cehov sau Caragiale, îi vine rândul unui clasic în toate sensurile termenului: Molière. Considerat cel mai mare comediograf francez şi european, acesta devine sursa principală de inspiraţie – prin [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Considerat cel mai important reprezentant român al suprarealismului, Gellu Naum, în ciuda câtorva încercări fără mare impact din ultimii ani, nu este tocmai un nume care să revină pe afișele teatrelor din România. Textele lui, departe de logica narativă a unor povești după care publicul acestui moment tânjește mai mult ca oricând, povești despre lumea [...] Citește în continuare
Programul 9G (Noua Generație) al Teatrului Național din București a produs până acum câteva spectacole total atipice pentru instituția de la Km 0, mereu criticată, și totuși mereu punct de reper și pentru public, și pentru artiști. Spectacole total atipice pentru că aduc adierea unei gândiri noi în regia de teatru din România, care își [...] Citește în continuare
În seria cercetărilor teatrale realizate de Victor Ioan Frunză și trupa lui la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, cercetări pe care le urmăresc încă de când au început, cu „Furtuna”, acum câțiva ani buni, cea mai nouă premieră, „Mobilă și durere”, are un sens aparte. După „Furtuna” lui Shakespeare, „Familia Tot” de Istvan Orkeny [...] Citește în continuare
Relaţie pe scenă. Cuvânt, priviri, empatie şi o poveste spusă frumos. Pare foarte simplu. Un spectacol mic şi intim se dovedeşte foarte mare prin calitate şi performanţă. Fără efecte complicate, dar cu eleganţă de efect, Sânziana Stoican pune în pagină piesa „Trădare” a lui Harold Pinter. Am auzit deseori cum că acest autor este datat, [...] Citește în continuare
Ar trebui să refuz să scriu o cronică despre „Castingul Dracului” semnat de Radu Afrim. Mai întâi pentru că nu pot analiza până la capăt un spectacol al cărui umor se bazează pe jocuri de cuvinte într-o limbă care îmi este necunoscută. Apoi, pentru că jignirea pe care o aduce acest produs artistic inteligenţei şi [...] Citește în continuare
Singurul spectacol internațional, „Donka – O scrisoare către Cehov” din cadrul Festivalului Național de Teatru, a stârnit, poate, o mare curiozitate atât din cauza promovării insistente, a eforturilor financiare din partea organizatorilor, dar și a numelui de pe afiș: Daniele Finzi Pasca. Este regizor, coregraf, clovn, fondator al companiei „Finzi Pasca” și până acum numai [...] Citește în continuare
„Parallel” spectacolul semnat de Ferenc Sinko şi Leta Popescu sprijiniţi de actriţa Lucia Mărneanu şi performerul kata bodoki-halmen nu are etichetă. Dacă citeşti un synopsis sau orice alt tip de informaţie despre spectacol, nu scrie niciunde că este un spectacol de teatru sau de teatru-dans, că este o dramă sau o comedie. A scăpat de [...] Citește în continuare
Astă-vară, când Andrei Șerban a oferit patru repetiții cu public pentru spectacolul „Omul cel bun din Seciuan” – în fapt, patru spectacole închegate, din care lipseau doar costumele și decorul complete –, sentimentul puternic, acut, pe care-l lăsau cuvintele songului din final, „Aici Seciuan e București”, persista încă multă vreme după ce plecai din teatru. [...] Citește în continuare
Suntem tineri! Suntem tineri actori! Suntem tineri actori talentaţi! Existăm, suntem aici, avem tot ce ne trebuie pentru a fi cunoscuţi, aplaudaţi, apreciaţi, premiaţi; putem deveni foarte buni dacă norocul ne surâde şi lucrăm profesionist, în mod constant. Deocamdată vrem să fim văzuţi, să fim luaţi în seamă şi să începem să contăm. Nu mai [...] Citește în continuare
„De ce nu ajung surorile la Moscova? Pentru că de fapt nu vor.” O spune, în caietul de sală, Dominic Dembinski, comentându-şi intenţia regizorală a celei mai noi premiere pe care a semnat-o la Teatrul de Stat din Constanţa, „Trei surori”, după Cehov. Pentru bovarismul Maşei, Olgăi şi Irinei, obiectul fantasmei ar fi copilăria, iar [...] Citește în continuare
Într-o lume teatrală sufocată adesea de teatrul cu mesaj și de teatrul transformat în instrument de propagandă, în teatrul cu o mult prea pronunțată culoare politică, în teatrul „corect politic”, Victor Ioan Frunză este unul dintre creatorii care aleg teatrul de artă, în forma lui contemporană, desigur. Teatrul care cercetează, teatrul care propune interpretări și [...] Citește în continuare
Mall-ul. Globul nostru de sticlă, bula noastră de săpun, dragul şi primitorul nostru mall. Căminul consumatorilor de pretutindeni. „Acasă”! Aici te simţi important; invidiat pentru eticheta de pe spatele pantalonilor abia cumpăraţi la reducere, iubit de toate fetele cu zâmbet încremenit şi voce stridentă care îţi oferă cu mărinimie eşantioane de săpun şi răsfăţat de [...] Citește în continuare
Prolog teoretic în care Brecht se întâlneşte cu Andrei Şerban “Omul cel bun din Seciuan” este Brecht curat. Curat Brecht! La Teatrul Bulandra poţi mege să vezi un Brecht à la roumaine, cu distanţare, songuri, pancarte, spot de urmărire, culise la vedere, trei finaluri ca la carte, presărate cu un strop de emoţie autohtonă. Şi [...] Citește în continuare
