Poveştile despre familie, violenţa contemporană, traume, copilărie furată sunt la modă. Aşadar, spectacolul lui Vlad Cristache „Poveşti de familie” de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila se înscrie în această linie/ orizont de aşteptare. [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Printre spectacolele realizate în contextul Anului Caragiale se numără montarea Adei Lupu de la Teatrul Naţional din Timişoara după „O scrisoare pierdută”... [...] Citește în continuare
Bucureşti. Început de martie. Sâmbătă seara. Întuneric, linişte, gropi, noroi, zăpadă, câini vagabonzi pe strada Matei Voievod, unde se află Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale“. În drum spre facultate, unde urma să văd un spectacol regizat de Catinca Drăgănescu, masterand în anul al II-lea la secţia de regie teatru, mă întâlnesc [...] Citește în continuare
„Satisfucktion“ propune o incursiune dură, inconfortabilă, fără umor şi aproape fără nuanţe, în micul, şubredul prezent al câtorva personaje, incursiune cu valoare exponenţială pentru lumea lui Bernhard... [...] Citește în continuare
Întors pentru acest spectacol la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, Silviu Purcărete şi-a lansat la apă „O furtună” ca o corăbie de hârtie, obiect delicat, în care încap, însă, o mulţime de fantasme care te invită în zona de nedescifrat a poveştii... [...] Citește în continuare
Adesea m-am întrebat cum se traduce “Albă-ca-Zăpada” copiilor din Africa... Nu lingvistic, ci imagistic... [...] Citește în continuare
În aşteptarea ediţiei din acest an a Festivalului Shakespeare, la Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova, Silviu Purcărete a pus în scenă cel din urmă text al lui Shakespeare, într-o interpretare/ adaptare, pe care o numeşte „O furtună”… [...] Citește în continuare
„Mountainbikerii”, spectacolul lui Radu Alexandru Nica de la Teatrul German din Timişoara, este un fals răspuns la întrebarea dramaturgului Volker Schmidt: „Ce se întâmplă când ai tot ce ai visat?” [...] Citește în continuare
"Nu m-am dat înapoi de la nimic pentru spectatorii care au venit cu fidelitate să mă vadă dansând. Le-am dăruit cele mai ascunse impulsuri ale sufletului meu.”... [...] Citește în continuare
„Vocea umană”, monologul lui Jean Cocteau, este un text alunecos, iar nivelul lui ridicat de patetism poate deveni ucigător pentru actor. O femeie singură, într-o încăpere goală, aşteptând un ultim telefon promis de la bărbatul care tocmai a părăsit-o. [...] Citește în continuare
Pe drumul mai puţin bătătorit al musicalului pe scenele româneşti, „Scripcarul pe acoperiş”, de la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, este una dintre propunerile cu adevărat valabile ale ultimilor ani. [...] Citește în continuare
Anunţat drept o megaproducţie, un spectacol cu totul special, „dus până la capăt“, cum spune şi titlul, „The Full Monty“, de la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Timişoara, în regia lui Răzvan Mazilu, este ceea ce se cheamă un succes de public. [...] Citește în continuare
Simona Flueraru, studentă în anul I la Teatrologie, UNATC Bucureşti Nu de puţine ori am auzit vorbindu-se despre faptul că arta teatrală din România, sau cel puţin aşa cum se întâmplă ea pe anumite paliere, este oricând competitivă în Europa. Din această perspectivă cred că orgoliul omului născut într-o cultură mică despre care vorbea odinioară [...] Citește în continuare
Poştaşul, pompierul, soţia şi fiica pompierului, maiorul, toate sunt personaje tip, prinse într-o poveste, care însă, în finalul spectacolului lui Victor Ioan Frunză, evadează din ea şi intră în realitate. [...] Citește în continuare
