Gustul publicului pare să fie suveran. Alegerile repertoriale şi propunerile regizorilor se subordonează unei legi nescrise: montăm spectacole uşurele, amuzante, cu vedetele teatrului, umplem sala, vindem bilete şi toată lumea e fericită. Spectatorii aplaudă cuminţi, actorii se bucură de succes, domnii de la primărie văd încasări şi-am încălecat pe-o şa… Povestea neromanţată şi clasicizată deja [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Un studiu de caz realizat cu instrumentele teatrului de azi sau dintotdeauna, spectacolul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj este o variaţiune ironică şi plină de nuanţe pe tema „Hedda Gabler“... [...] Citește în continuare
“Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” este una dintre cele trei producţii ale Societăţii Române de Radiodifuziune nominalizate pentru Premiile Galei UNITER 2012. Acest spectacol, care a avut premiera pe 13 decembrie 2011 (ora 21:05) la Radio România Actualităţi (ascultaţi-l pe http://www.eteatru.ro/), a fost realizat în cadrul proiectului “Biografii, memorii” şi îl putem socoti încă [...] Citește în continuare
Mirajul scenei, lumina reflectoarelor şi aplauzele publicului. La asta se gândeşte spectatorul obişnuit când e vorba de actori. Stereotipuri benigne, duioase şi, de ce nu, flatante. La drept vorbind, de ce ar fi interesat omul venit în sala de teatru pentru a fi minţit frumos de travaliul profesiei. După căderea cortinei începe „spectacolul vieţii” – [...] Citește în continuare
Scriam de curând despre un spectacol-examen, susţinut la Sala „Ion Cojar” a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, montat de regizoarea în devenire Catinca Drăgănescu, cu masteranzi care aprofundează studiul actoriei. Săptămâna aceasta, o surpriză plăcută a venit din partea altui grup de tineri absolvenţi ai UNATC, la clasa profesorului [...] Citește în continuare
Un one-woman show, spectacolul de la Sala 99 a Teatrului Naţional din Bucureşti, inclus în programul „Uşi deschise pentru toţi”, este construit de Lia Bugnar ca o confesiune în timp real... [...] Citește în continuare
O comedie bulevardieră, acum în vârstă de cinci ani – Les Belles-Sœurs a avut premiera absolută în 2007 - este, îndrăznesc să spun, alegerea perfectă pentru Teatrul de Comedie... [...] Citește în continuare
De câteva luni, lista acestor proiecte originale şi ambiţioase a fost completată de regizorul Eugen Gyemant cu o dramatizare proprie după “Viţelul de aur” de Ilf şi Petrov... [...] Citește în continuare
Rar atâta bucurie a jocului. Rar atâta lumină în ochii actorilor. Rar atâta emoţie înaripată. Un spectacol cu studenţi, dar nu un spectacol studenţesc. Commedia dell’arte în toată puterea cuvântului şi în sensul etimologic al sintagmei. Adică o comedie a celor care sunt artişti – care, iată, au intrat în breasla artiştilor – şi care [...] Citește în continuare
Dacă afirmaţia lui Tony Kushner – „Câteva dintre cele mai bune scrieri ale mele sunt despre oameni adevăraţi – nefericiţi, distruşi, îngroziţi. N-am inventat. Şi eu sunt tot aşa. Sunt o fiinţă complicată, ca fiecare dintre noi, cu o mulţime de contradicţii.” – este o justificare pentru o interpretare biografistă a textului „Îngeri în America” [...] Citește în continuare
Un spectacol în două părţi merită o cronică în două părţi, fie şi pentru faptul că, în cazul „Îngerilor în America”, vorbim despre un edificiu dramatic complex, care are nevoie de timp şi de spaţii pentru a se construi. „Perestroika”, piesă reprezentată în premieră în România, este continuarea pe care Tony Kushner a scris-o la [...] Citește în continuare
Aşa-zisa actualitate a lui Caragiale, „contemporan cu noi” încă – în anul în care se împlinesc o sută de ani de la moartea lui – este ideea predilectă a tuturor montărilor pe textele dramaturgului. „Ne-am propus să descoperim sensurile de azi în spatele cuvintelor lui Caragiale. Un autor care la vremea lui a stârnit scandal [...] Citește în continuare
E drept, suntem în „An Caragiale” şi avem parte de o sumedenie de montări ale pieselor sale. Cinic, caustic, sceptic, dar şi neliniştit sau sentimental, de la geniu până la măscărici, de la zeu tutelar şi istoric al secolului XIX, până la caricatură a românismului, reacţionar, canalie sau nepatriot, Caragiale a adunat, poate, cel mai [...] Citește în continuare
O discuţie despre teatrul de televiziune, mai exact despre dispariţia lui în ultimii, destul de mulţi ani, se impune şi va fi în curând subiectul unui număr special al revistei. În acest context, o propunere de relansare a acestui gen de teatru s-a dorit premiera de la Teatrul Masca, „Mătrăguna”, după Machiavelli, în regia lui [...] Citește în continuare
